Fără a avea o politică de protecție a fondului forestier și în lipsa banilor, micilor proprietari de păduri le mai rămâne doar o alternativă: să vândă loturile pe sume foarte mici, unor investitori mari. Adică exact ce s-a-ntâmplat cu terenurile agricole, în ultimii 32 de ani. Iar marii proprietari sunt, de obicei, mari exploatatori, care cumpără pentru a avea profit.
În timp ce ni se spune că trebuie să suportăm frigul și să reducem consumul de orice fel – chiar și de mâncare –, ca să salvăm planeta de emisiile de CO2, România vinde certificate de carbon, dar nu ajută cu nimic la menținerea suprafețelor împădurite. Una dintre cele mai mari aberații din țara noastră este cerința Ministerului Agriculturii de defrișare a suprafețelor de pășune împădurită, pentru acordarea subvențiilor. Aceste suprafețe însumează peste 500.000 de hectare, în toată țara – inclusiv în zonele turistice din Bucovina, Maramureș sau Făgăraș –, dar nu se ține cont nici de faptul că aceste păduri naturale contribuie la rezolvarea unor probleme de mediu, nici de eficiența lor pentru agricultură, în zonele unde există de sute de ani. S-a aplicat standardizarea unor proceduri care nu se raportează la factorul local, specific României. Mai mult, „specialiștii” le cer proprietarilor de suprafețe de pășuni alpine să defrișeze și suprafețele cu ienupăr – plante care au un rol foarte important în reglarea rețelei hidrografice, pe cale naturală. În timp ce statul cere defrișarea a peste 500.000 de hectare de pădure care a crescut în mod natural, în ultimii 30-40 de ani, tot statul investește peste 11.000 de euro pentru împădurirea fiecărui hectar pentru care nu se garantează că va fi eficient. În plus, împăduririle care costă foarte mult nu vor înlocui de a doua zi suprafețele defrișate, ci va mai fi nevoie de următorii 30-40 de ani pentru a crește copacii proaspăt plantați.
Mecanism 100% ineficient, făcut de români
Statul nu a fost în stare nici măcar să folosească banii europeni pentru a finanța îngrijirea și paza pădurilor private, deși se cunoaște foarte bine problema celor circa 400.000 de hectare care aparțin unor mici proprietari și care sunt lăsate la voia întâmplării, deși suprafețele împădurite contribuie la bugetul României, prin certificatele de carbon pe care le vinde țara noastră. Mecanismul de plată a compensațiilor a fost creat în așa fel încât să fie absolut ineficient. „Niciodată nu se dau bani din fonduri europene pentru compensații, ci doar din bugetul național. Deși UE ne obligă să facem suprafața de arie protejată Natura 2000 și s-ar putea da bani din fonduri europene, inclusiv pentru întreținerea și paza pădurilor private. UE are strategie pentru biodiversitate, ne dă bani, prin PNDR, dar România plătește foarte puțin, de la buget, iar de compensații nici măcar nu beneficiază toți proprietarii de păduri. Astfel, foarte multe suprafețe rămân și fără pază. Sunt ale nimănui. Pe lângă acești proprietari care nu-și permit să îngrijească și să asigure paza pădurilor, UAT-urile nici măcar nu primesc fonduri pentru pădurile pe care le au în administrare, pentru că se consideră că este domeniu public, iar din bugetele locale, multe primării nu-și permit să le protejeze”, a explicat, pentru Jurnalul, Cătălin Tobescu, vicepreședintele Federației Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România. Federația începe, de astăzi, o serie de proteste, pentru a cere rezolvarea problemelor pădurilor private.
Loturile mici sunt la voia întâmplării
În România sunt foarte multe loturi mici de pădure privată, iar administrarea lor nu se face prin asociere, pe arii mai extinse, ci separat. Proprietarii primesc 150 de lei pe an de la bugetul statului, pentru întreținerea unui hectar de pădure, în care intră și plata pazei. Chiar și așa, banii se dau cu întârziere de până la doi ani. Din banii europeni, prin PNDR, se vor da subvenții pentru biodiversitate, de circa doi euro pe hectar, pe an, dacă se va vota procentul propus de Ministerul Agriculturii, de numai 0,6% din totalul fondurilor PNDR pentru finanțarea domeniului pădurilor, prin Planul Național Strategic (PNS) 2023-2027. „Toată lumea vorbește despre aer curat, despre plimbări prin pădure, statul român vinde certificate de carbon de 700 de milioane de euro anual, inclusiv prin contribuția pădurilor, dar nu dă înapoi nimic. Din banii de la bugetul statului, se plătesc 20-25 de milioane de euro anual pentru întreținerea și paza pădurilor private, multe fiind în parcuri naționale, dar foarte puțini bani ajung la proprietari. Oamenii nu pot exploata pădurile, mai ales dacă sunt în zone protejate. Numai cei din anumite categorii au dreptul să primească bani. Pentru proprietarii mici e mai complicat să umble după documentație decât să încaseze sumele extrem de mici de la stat. Mulți n-au venituri din exploatarea acestor păduri și de aceea, nimeni nu mai are grijă de aceste loturi care, însumate, ajung la o suprafață totală de 400.000 de hectare, adică suprafața unui județ”, mai explică vicepreședintele federației.
„Subvenția pentru un hectar agricol e de la 200 la 400 de euro, iar pe pădure e 2 euro pe hectar, pe an. Sistemele silvo-pastorale sunt foarte răspândite și foarte benefice, dar statul român le impune proprietarilor să taie suprafața forestieră de pe pășunile împădurite, ca să primească subvenții pentru pășune”.
Cătălin Tobescu, vicepreședinte FPPPR
Se cere majorarea procentului alocat pădurilor
Federația cere revenirea asupra deciziei de acordare a numai 0,6% din totalul PNDR, pentru viitorul exercițiu financiar 2023-2027. „Planul Naţional Strategic este o ocazie unică de a finanţa costurile directe şi pierderile de venituri legitime ale proprietarilor de păduri peste ale căror proprietăţi s-au suprapus siturile Natura 2000 – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ignoră recomandările Comisiei Europene şi pune în corzi România în procesul de infringement. În analiza SWOT și analiza nevoilor pentru sectorul forestier, documente transmise către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de către organizațiile din sectorul forestier, s-a arătat: 30% din pădurile României au un grad de accesibilitate foarte redus din cauza lipsei drumurilor forestiere. În aceste zone, lemnul putrezește în păduri și se execută puțin din lucrările de îngrijire a masei lemnoase”, arată Federația. În România, 3,5 milioane de gospodării sunt dependente de resursa de lemn pentru foc, ce ar putea fi asigurată, în mare măsură, din pădurile care acum sunt ignorate de stat.
România va cheltui, prin PNRR, 11.000 de euro pentru a crea un hectar pădure, din plantații. În același timp, prin Planul Național Strategic (PNS), tot statul plătește subvenții pentru fermieri pentru tăia pădurile care au crescut natural pe suprafețele de pășune, deși susținerea sistemelor silvo-pastorale este o măsură care s-ar impune, conform oricărei logici economice și de protecție a mediului.