Dan Condrea a murit! N-a murit! S-a sinucis! A fost ucis! O putem ţine așa o viaţă! Moartea unui ins, știm astăzi, uns cu toate alifiile, ne seacă minţile. Suntem „doctori” în subiectul Condrea-Hexi, deși până pe 25 aprilie, noi, grosul oamenilor normali, habar nu aveam că acest om există. Și ne întrebăm cum oare a fost posibil să fim aruncaţi, pe banii și sănătatea noastră, în loteria asta infectă. Boala e oricum o loterie, scapi sau nu, dar acum am aflat că simpla internare într-un spital era - și este de fapt și acum - un joc de noroc mortal! Un fel de Spital Hold’em în care doar noi jucam în orb, iar statul care împarte cărţile îi servea lui Condrea o quintă royală la fiecare mână. La final, el încasa potul, iar noi, glonţul. Ce mai, ani de zile, ne-am jucat cu moartea și nici măcar nu știam asta ca să ne lăudăm pe Facebook!
Noi nu știam, dar statul român, o-hooo, era informat! Hexi n-a apărut din spuma mării, iar Condrea n-a fost vreun Al Capone care alerga cu pistolul managerii de spitale și-i obliga să semneze contracte. Dimpotrivă! Se cunoșteau, se plăceau și plăteau! Te apucă și râsul când te gândești că prietenia lor a crescut din buzunarele noastre. Noi plătim taxe. Din ele statul cumpără prin licitaţii măsluite chestii cică pentru noi. Câștigă ală care are mai mulţi bani de șpagă. Șpaga vine din plata contractelor dinainte. Adică de la noi! Indivizii gen Condrea trebuie doar să aibă bani pentru prima șpagă. Și relaţii ca să o dea! Pentru că nu oricine poate să intre-n cercul astă al încrederii mafiote creat din prieteniile și apartenenţele taţilor și unchilor „Condrilor” care ne infectează încă dinainte de ’90. Nu vă amăgiţi! Există câte o Hexi și câte un Condrea în fiecare domeniul în care mustesc banii publici.
Nu, nu o să-i aflăm niciodată și nici măcar comanda politică nu o să schimbe asta. Pentru că niciun președinte sau premier nu-și va dori să recunoastă că este șef peste un stat care, de fapt, nu există!