Portul Constanţa este un obiectiv strategic al României, Uniunii Europene şi NATO, dar nu are o strategie coerentă de dezvoltare şi nici nu există semnale că va avea una prea curând. Toată lumea este de acord că e nevoie de un Master Plan, dar autorităţile nu sunt capabile să elaboreze unul viabil. Practic, statul are un port, dar nu ştie să-l exploateze.
România a avut un Master Plan pentru Portul Constanţa încă din anul 2001, dar guvernanţii n-au vrut să adopte documentul elaborat de japonezii de la JICA, deşi putea fi măcar un punct de plecare. Poate pentru că a fost gratis, iar asta e de neacceptat pentru o ţară atât de bogată. Motiv pentru care Ministerul Transporturilor a plătit două milioane de euro englezilor de la Ernst & Young pentru un alt Master Plan, realizat de sucursala lor din Bucureşti. Proiectul realizat este însă contestat vehement de portuari, care îi acuză pe autori de amatorism, iar pe guvernanţi de incompetenţă. Pe de altă parte, şi patronii au interesele lor, să le zicem legitime. Operatorii se tem că taxele ar putea creşte şi le-ar afecta astfel profitul. Unul uriaş, care arată încă o dată de ce portul stârneşte asemenea pasiuni. Fostul primar al Constanţei, Radu Mazăre, dezvăluia, în campania sa pentru preluarea a jumătate din acţiunile companiei, că firmele patronilor din port au un profit de 100 de milioane de euro pe an, în timp ce unii operatori plătesc chirii de 0,05 euro/mp. Pe de altă parte, portuarii spun că oricum plătesc taxe prea multe şi prea mari: aproape 40, care fac din portul constănţean unul mai puţin atractiv faţă de concurenţa europeană. Chiar şi aşa, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa (CN APC) produce o mulţime de bani: numai profitul net din 2016 s-a ridicat la 16 milioane de euro.
Profitul nu e deloc sănătos
Aici intervine un aspect delicat, scos în evidenţă de premierul Dacian Cioloş. Acesta i-a cerut ministrului Transporturilor, Dan Costache, să vadă ce se întâmplă, totuşi, în Portul Constanţa. Pentru că nu e normal ca societatea să aibă asemenea profit, dar să nu investească mai nimic în infrastructură. Aşa se ajunge în situaţii aberante, precum cea în care directorul general Valeriu Ionescu declara, nonşalant, la dezbaterea publică a Master Planului, că nu are bani pentru repararea incineratorului din port.
Cioloş mai spunea că sunt nereguli şi la alocarea terenurilor din port, fără a da şi alte amănunte, ceea ar însemna o confirmare a dezvăluirilor lui Mazăre despre chiriile scandalos de mici percepute unor operatori. Iar ineficienţa celor care s-au perindat de-a lungul timpului la şefia companiei devine şi mai evidentă dacă amintim faptul că, din cele 900 de hectare ale portului, doar 300 sunt utilizate.
Un proiect considerat inutil
În acest moment, proiectul de Master Plan a dispărut, pur şi simplu. După eşecul răsunător înregistrat în dezbaterea publică,
şefii de la Ministerul Transporturilor au ajuns să spună, realmente, că nu ştiu pe unde se află. „Nu mai ştiu nimic de Master Planul portului, l-am întrebat şi pe secretarul de stat şi a spus că nici el nu ştie pe unde e. Nu ştiu cum a fost făcut, pentru că nu s-a luat în calcul integrarea într-un plan mai mare, nu poate fi încadrat în Master Planul de Transporturi al României. Aici e vorba de incompetenţa conducerii. Anul trecut, Curtea de Conturi şi Corpul de Control au descoperit o mulţime de nereguli în port. Nici până acum, nimeni de acolo nu ne-a dat nici măcar o lămurire despre problemele găsite, nu mai spun de rezolvarea lor”, ne-a declarat deputatul Mihai Lupu.
Bănuiesc că e şi un grup de interese, altfel nu-mi explic de ce firmele cu capital românesc nu sunt deloc susţinute. Vorbim de incapacitatea de dialog a întregii echipe manageriale, ce interes reprezintă ei? La cum se poartă, în niciun caz nu reprezintă interesele României, cu atât mai puţin ale companiei. Mihai Lupu, preşedintele Comisiei pentru transporturi şi infrastructură din Camera Deputaţilor
În absenţa unui Master Plan, şefii portului au autorizat tot felul de construcţii care nu trebuiau să apară. Astfel, atât proiectul propus de japonezi, cât şi draftul actual propun relocarea unui terminal de zeci de milioane de euro, ridicat pe digul de nord. Cine va suporta cheltuielile încă nu se ştie. Dar e foarte probabil să fie aceeaşi companie de stat care preferă să se laude cu profituri aiurea, în loc să-şi dezvolte infrastructura.