Revolta la români izbucnește din motive greu de anticipat. Supărările pot fi însă induse și transformate prin mesaje repetitive în fobii de masă, îngrijorări la scară națională. Ridicate la nivel de mare problemă pentru existență, fie de vraci, clarvăzători, băgători de seamă cu cârlig de audiență, toată lumea se înghesuie să-și dea cu părerea.
Ce-l poate supăra mai tare pe un român decât să-i spui că nu mai este liber, că este controlat pe nevăzute? Dacă se face supravegherea cu un cip implantat prin metodele perfide ale lui Bill Gates, legenda devine o certitudine care trebuie combătută de organizații pentru apărarea libertăților. Al dracu cip, ne violează intimitatea mai abitir decât vecinul care se uită printre uluci sau de cel care lipește urechea de ușă să stabilească filmul mișcării din casa ta!
Pandemia ne-a adus pe tavă o mulțime de supărări greu de gestionat și de tratat simultan. Așa că le-am luat pe rând. Carantinarea, izolarea, testarea, deși întoarse pe toate fețele, n- au reușit să ne facă să fim supărați și revoltați pentru starea precară de alertă, pe prostiile și gafele de comunicare ale dregătorilor țării. Nu ne-am întrebat de ce președintele și premierul au aflat ultimii că și România va fi lovită de virus, ei având un singur dor - alegerile anticipate - pentru care lucrau la vedere și în subteran.
Cu doar trei zile înainte de a decreta starea de urgență, Iohannis încă umbla după cai verzi pe pereți, deși în urmă cu o lună, în 15 februarie, Ludovic Orban fusese la Conferința pentru securitate, la Munchen, unde directorul general al OMS avertiza liderii lumii asupra pericolului pandemiei COVID-19. Nu ne-am supărat pe dragii noștri conducători loviți de orbul găinilor, dar am găsit justificări pentru sancțiunea dată lui Adrian Străinu-Cercel , care în februarie se gândea, împreună cu un grup de specialiști cu scaun la cap, cum să fie protejată populația vulnerabilă de ceea ce avea să vină.
Acum, dacă am trecut hopul, ne lăsăm duși spre alte supărări de ”esență”. Am văzut, de pildă, că terasele reprezină motorul economiei și suportul de echilibrare pentru tânăra generație studioasă, ținută departe de școli. Fără ele suntem devastați de singurătate, PIB-ul cade în prăpastie și lumea intră în sevraj. Epuizat subiectul, ne inflamăm cu mic, cu mare pentru o acțiune care devastează personalitatea consumatorului țintit în frunte cu un termometru la ușa magazinului.
Urmașii lui Guru montează un scandal și problema devine de constituționalitate. Apar rapid și la țanc organizațiile fără treabă, cu mierloi reciclați prin Băneasa, care pun paie pe foc. Termoscanarea împiedică populația să-și procure bunuri de primă necesitate, clama un personaj care se spală rar, același mereu gata să îmbrățișeze marile cauze, de la cârnații fără etichetă la lupta împotriva vaccinării.
Nimeni nu se revoltă la termoscanarea din aeroporturi, dar nu o acceptăm la intrarea în magazin! Dacă suntem ocupați cu această nouă dezbatere națională, uităm de problema șomajului, care se va urca la niveluri greu de stăpânit social, sau la imbecilitatea de a ține canalele de irigații fără apă pe timp de secetă.
Miniștrii apar în toată splendoarea lor de impostori cu spoială dată de carnete de partid. Madam Bau este mumă pentru un grup de srilankezi, dar ciumă pentru zecile de mii de români tratați ca sclavii prin plantațiile de sparanghel.
Grindă, după ce și-a plasat neamurile prin instituțiile statului, a început să trimită în șomaj specialiștii de la Dezvoltare, care se ocupau de proiecte europene. Cu temperatura fixată la limita legală, nici nu ne mai întrebăm de cheltuielile uriașe care se anunță la capitolul Apărare, uitând ce priorități a pus în evidență criza sanitară pentru sistemul de sănătate.
Ce supărări vom avea mâine? Vin peste noi distanța dintre șezlonguri pe plajele încă sub embargou și lingurița de la împărtășanie. De Înălțare, vom urca zmeele cu noile amenințări căutând prin arhivele comunicării strategice regulile de pus masca. Pe nas sau sub nas.