Cunoscut ca Z(S)alman Locker, Ghérasim Luca, Costea Sar ori Petre Malcoci, poetul slăbănog cu minte incandescentă și-a scris cea mai mare parte a operei în limba franceză (în care se exprima admirabil). Vorbitor fluent de idiș, română și germană, exuberantul creator suprarealist și-ar fi luat pseudonimul din presă, după un călugăr grec de la Athos. „A debutat în 1930 în cercurile revistei avangardiste «Alge», satelit juvenil al revistei «unu», alături de colegii Aureliu Baranga, Paul Păun, S. Perahim, Sesto Pals și sub «semnul» mai vârstnicului Geo Bogza (împreună cu care va edita, în decembrie 1933, numărul unic al revistei de stânga «Viața imediată»). Gruparea va scoate și două suplimente în număr unic, cele mai agresive ca limbaj din istoria avangardei românești interbelice: «P...ă. Organ universal» și «Muci» (1931). Primul e trimis cu o dedicație insolentă («Tu ai? N-ai») ministrului Nicolae Iorga, care a alertat Parchetul, junii fiind eliberați pe cauțiune” - menționează criticul și istoricul Paul Cernat într-o minibiografie extraordinară închinată poetului suprarealist franco-român Ghérasim Luca.
Revoluția limbajului
Dar să-i facem loc în continuare: „Poemele lui Luca sunt, de fapt, primele texte avangardiste autohtone în care cuvintele licențioase «pătrund» integral - revoluția de limbaj a obscenității se combină cu o directețe reportericească de tip bogzian. Cu agresivitate lumpen-proletară, poetul e echivalat câinelui vagabond, prostituatele devin obiecte ale adorației, iar femeile burgheze - ale fornicației”. Atipic pentru o Românie conservatoare și profund religioasă, nu? „Confruntat cu ascensiunea extremei drepte - urmează Paul Cernat -, Ghérasim Luca se lansează în presa de stânga. Publică două miniromane politico-erotice în care realismul socialist se combină, sub mottouri din Marx și Lautreamont, cu suprarealismul («Roman de dragoste», 1933 și «Fata Morgana», 1937). Ajunge la Paris împreună cu Gellu Naum în 1938 prin intermediul unei recomandări către Louis Aragon semnate, conspirativ, «Walter» de Victor Brauner. Probabil, cu misiuni speciale din partea Kominternului (de aprofundat)... Tot acolo, Ghérasim Luca primeşte misiunea de a intermedia promovarea literaturii franceze de stânga în publicaţiile din România”.
Noua capitală a suprarealismului mondial e Bucureștiul
Mai departe, pe firul condus de Paul Cernat: „Angajat la cotidianul comunist francez «Ce soir» al lui Aragon, Luca îşi pierde postul în urma trimiterii în ţară a «Manifestului pentru Arta Revoluţionară Independentă» scris de André Breton în Mexic împreună cu pictorul Diego Rivera şi cu Lev Troţki. Pretextul - celula românească a Partidului Comunist îl exclusese pe motiv de troţkism”. Pagubă-n ciuperci! „Întors la Bucureşti după ocuparea Franţei de armatele hitleriste, renunță la studiile de Filozofie, câţiva ani după ce le abandonase și pe cele politehnice în ţară. La întoarcere, în 1940, Luca (Zola pentru prieteni) și Naum au ideea înființării unui grup suprarealist. Acesta iese la lumină în 1944 și atrage atenția lui André Breton care, cu prilejul marii expoziții pariziene din 1947, declară că noua capitală a suprarealismului mondial e Bucureștiul”, evidenția profesorul Paul Cernat.
Cel mai fertil creator suprarealist român
Mai mult: „Nimeni, între suprarealiștii noștri, n-a avut creativitatea teoretică a lui Luca, principal autor al manifestelor semnate în colaborare cu alții - de la magico-psihanaliticul «Obiect oferit în mod obiectiv», trecând prin cubomaniile non-oedipiene și grafiile colorate realizate împreună cu D. Trost și prin concepția asupra iubirii absolute din meditațiile prozopoetice redactate în franceză, la reformularea proletară a amorului liber din «Dialectica dialecticii și schizopoetica» prin care va influența gândirea deconstructivistă a lui Deleuze & Guattari din «Anti-Oedipe» și «Capitalisme et schizophrenie» (filosoful francez Gilles Deleuze vedea în Ghérasim Luca un mare poet)”. Și câteva aprecieri legate strict de critica literară: „Textele semnate singur sau în colaborare între 1944 și 1947 («Quantitativement aimée», exemplar unic, «Un lup văzut printr-o lupă», cu trei vaporizări de D. Trost, «Inventatorul iubirii», «Parcurg imposibilul», «Moartea moartă», «Le Vampire passif», «Niciodată destul», «Eloge de Malombra. Cerne de l’amour absolu», «Amphitrite...», «Le Secret du vide et du plein», «Le Sable nocturne...» ș.a.) vădesc o minte sclipitor-feroce, ca și poemele politic-subversive care deconstruiesc limbajul până la foneme («Passionemment» ș.cl.)”.
Faimos la 76 de ani
Printre ultimele acuarele (cernatiene): „În capitala Franţei, Ghérasim Luca intră în conflict cu Jacques Hérold şi cu alţi membri ai mişcării precum surrealistul egiptean Georges Hénein, la a cărui revistă din Cairo colaborase. Ajuns un marginal al suprarealismului francez în declin, instalat în Montmartre, duce, ca şi Cioran, o existenţă boemă de liber profesionist. Publică numeroase volume poetice experimentale («Héros-Limite», «L’Extrême Occidentale», «Sept slogans ontophoniques», «Apostroph’Apocalypse», «Sisyphe géomètre», «Poésie élémmentaire», «Droit de regard sur les idées», «Dé-monologue», «La fin du monde», «Le Chant de la carpe», «Paralipomènes» ș.a.) cunoscând o relativă popularitate (inclusiv internațională) la bătrâneţe. Experimentează și în domeniul teatrului (Théâtre de Bouche, 1984)”. Tușa de final: „Ascensiunea lui Ghérasim culminează cu succesul înregistrat pe 20 februarie 1989, urmare a unui recital televizat de pe FR3 («Comment s’en sortir sans sortir»). În România va fi recuperat însă târziu și, deocamdată, insuficient, în ciuda unor demersuri meritorii datorate lui Ion Pop, Petre Răileanu și Iulian Toma. Ghérasim Luca a fost un inovator transgresiv și o minte incandescentă a suprarealismului”.
Inventatorul cubomaniei - „arta de a nega”
Dacă nu v-ați dumirit până acum ce înseamnă „cubomanie”, poate vă elucidați citind explicațiile celui care a inventat această artă: „Cubomania - scria Ghérasim Luca în 1946 - neagă, ea este o adevărată fosilizare a epocii noastre”. Ori e mai ușor de înțeles printr-un exemplu? Îl oferă tot artistul avangardist Ghérasim Luca: „Alegeți trei scaune, două pălării, câteva pietre și umbrele, mai mulți copaci, trei femei goale și cinci foarte bine îmbrăcate, șaizeci de bărbați, câteva case, vehicule din toate epocile, mănuși, telescoape etc. Tăiați-le în bucăți mici (de exemplu, 6/6 cm) și amestecați-le bine în piața mare a orașului. Reconstituiți după legile hazardului sau ale capriciului și veți obține un peisaj, un obiect sau o femeie foarte frumoasă, necunoscute sau recunoscute, femeia și peisajul dorințelor voastre”. Limpede, nu?
Umilința care l-a împins spre moarte
Apatrid, fără acte sau (alte) forme legale de rezidență în Franța, poetul Ghérasim Luca, ajuns la 81 de ani, celebru după recitalul televizat organizat de Raol Sanglas în 1988, a fost evacuat din locuința pe care o ocupa sub pretextul unei curățenii generale a imobilului. Motivul real se pare că era legat de neplata la timp a chiriei… Luca, slăbit fizic și psihic, a reacționat printr-un gest ultim: s-a aruncat în Sena!
109 ani s-au împlinit pe 23 iulie 2022 de la nașterea poetului suprarealist Ghérasim Luca, poreclit „Prințul expresiilor licențioase”
„Ghérasim Luca a fost cel mai mare poet de limbă franceză”, Gilles Deleuze, filosof
„Ajuns un marginal al suprarealismului francez în declin, instalat în Montmartre, Luca a dus, ca şi Cioran, o existenţă boemă de liber profesionist”, Paul Cernat, critic literar
„Sinuciderea nu era o idee nouă pentru Ghérasim Luca. Într-un text suprarealist („Moartea moartă”) diserta în jurul a cinci tentative personale de suicid”, Paul Cernat, critic literar
Ghérasim Luca a militat la Paris pentru eliberarea din lagărele de concentrare a voluntarilor români din Brigăzile Roşii Internaţionale.
Începând cu anul 1967, Ghérasim Luca și-a (re)citit poemele în fața auditorilor din întreaga lume. A călătorit în America, la San Francisco și New York, dar și la Stockholm, Geneva sau Oslo