De 10 zile România se topeşte de furie aruncată în cazanul monstrului din Caracal. Nu, n-am să-i scriu numele...
De 10 zile nu ne revenim şi ne punem întrebări. Cei care trebuiau să o apere pe Alexandra încă nu i-au găsit nici măcar rămăşiţele. De Luiza n-au habar.
De 10 zile respirăm un coşmar.
Totuşi, cineva e vesel în ţara asta. M-am luminat duminică dimineaţă când pe Facebook se viralizau într-o veselie poze cu domnul preşedinte rânjind cu poftă la o şedinţă foto.
Pur şi simplu, totul s-a înveselit în jurul meu. Mi-am dat seama că nu e chiar atât de nasol în ţara mea dacă preşedintele râde, nu?
Eu chiar mă bucur că preşedintele ţării mele e vesel. De ce n-ar fi? E august, acum poate să fie oficial în concediu! Poate chiar să plece departe, cum îi place lui, şi să vină şi mai bronzat decât era la începutul verii, când sigur nu a fost în concediu, că nu ne-a zis că a plecat. Sigur ne spunea, că doar nu e el cel mai transparent şef de stat pe care l-a avut România vreodată? Sigur, uneori e atât de transparent că nici nu-l vezi!
Chiar, de ce n-ar fi vesel? De când a intrat Liviu Dragnea la închisoare, totul pare să-i meargă cum vrea el. E drept, cu Dragnea liber putea să insiste mai tare pe ideea că guvernarea e de vină că STS, unde doar preşedintele face numiri, n-a funcţionat. Da, nah, nu poţi să le ai chiar pe toate - şi soare, şi replici, nu? A zis el ceva de Guvern, da’ parcă nu la fel ca altădată. Poate s-a prins că era şi treaba lui ca instituţiile statului să funcţioneze?
Nu prea cred, că altfel nu făcea pozele astea atât de vesel, nu? Da’ dacă e vesel înseamnă că de fapt nu e chiar atât de rău, nu? Sigur, nu, şi eu, repet, mă bucur că preşedintele e vesel. De ce n-ar fi?
Aaa, a murit o fată în timp ce implora serviciile plătite cu bani grei ale acestei ţări, iar unele conduse de oameni giraţi chiar de preşedinte, să fie salvată? N-o să ne stricăm buna-dispoziţie doar din atât! Uite, preşedintele are o poză cu o altă fată, cam de aceeaşi vârstă, şi amândoi par că ţin un pistol şi trag spre fotograf. Oare ce a vrut să ne transmită?
Până la urmă, veselia e semn de bunăstare, nu? Şi de nervi tari. Preşedintele ţării mele a pierdut o casă de când e preşedinte şi totuşi e vesel. Păi, dacă eram în locul lui, ferească-Dumnezeu, nu mai zâmbeam 5 ani. Totuşi preşedintele zâmbeşte, deci e un om cu nervii tari, deci e bun de preşedinte, nu? Ce ziceţi? Că mai are cinci case? Asta e, ghinon! Al nostru...
Domnule preşedinte, după ce terminaţi cu râsul, strigaţi catalogul? Ca pe vremuri, când eraţi profesor...
Măceşanu Alexandra! Absent!
Melencu Luiza! Absent!
Nu, nu chiulesc! Alţii au chiulit când Alexandra le-a cerut ajutorul! Luiza, sărmana, nici nu a apucat. Apropo, Alexandra mergea la meditaţii pentru BAC! Dacă vă ţineaţi de singurul proiect lansat de când sunteţi preşedinte, poate că acum nu mai era cazul ca un elev să mai ia meditaţii ca să treacă BAC-ul. Da, ştiu, au şi meditaţiile rostul lor. Dumneavoastră ştiţi mai bine!
Domnule preşedinte, fiţi vesel în continuare! Nu, nici dumneavoastră nu vă scriu numele! Cineva trebuie să fie vesel, nu... Noi rămânem ca proştii aşa mai trişti. Ca deh, trăim în Romania şi nu ne salvează nimeni.