Taxa RCA s-a dublat într-un an. Posesorul unui autoturism diesel de 1.600 de centimetri cubi, vechi de trei cincinale, din perioada când se făceau bine mașinile, plătește anual pentru RCA 600-700 de lei, ITP - 100-200, rovinieta - 140, impozit pe proprietate - circa 100. Dacă mai merge și pe la mare, ca să mai achite taxa de pod dus/întors, unde eventual mai încasează o amendă de parcare, ajunge la 1.200 de lei achitați anual în contul mașinii sale de om sărac de 1.500 de euro, adică 100 de lei lunar. Și în aceste condiții statul se numește social! Mai bine administratorii naționali nu s-ar mai ascunde după astfel de sintagme și ar recunoaște că funcționează potrivit principiului: Dacă de la săraci nu luăm, atunci de la cine?
Da, am spus bine, RCA e o taxă. Dacă vrei să mergi cu mașina, trebuie să o plătești, chiar și atunci când circuli săptămânal și nu produci daune. E necesar să-ți manifești solidaritate fără liber consimțământ, precum contribuția la asigurările de sănătate. Dacă luăm în calcul obligativitatea și faptul că numărul posesorilor de automobile, deși mai redus ca în Occident, ar tinde spre 50% din populație s-ar putea spune că majorarea taxării RCA ar avea impact inflaționist. Ar putea să aibă, numai că respectiva cheltuială nu corespunde unui „bun de consum”, care e purtător de TVA - precum imobilele, să zicem, incluse „forțat” în zona consumului - ceea ce face să nu apară în IPC - indicele prețurilor de consum - de care discută premierul demis Florin Cîțu când spune că dinamica preţurilor depăşește estimările BNR. Sigur că dacă s-ar elabora un „indice de scumpete” care să cuprindă și alte cheltuieli comune pe care le au românii, al căror nivel crește, cum ar fi comisioanele/taxele bancare, unde, de pildă, nu se pot evita cei 5 lei plătiți la orice tranzacție online banking realizată la cea mai mare bancă a țării, s-ar putea observa că acesta se plasează peste rata uzuală a inflației. Dacă ne uităm la trimestrul II al anului 2021, în raport cu perioada similară a anului precedent, indicii de preț corespunzători activității de intermediere financiară și asigurări indică un plus de 8,6%, iar cheltuiala de consum a gospodăriilor ori consumul individual efectiv, unul de doar 4,5%-4,6%. Asta cu precizarea că piața asigurărilor e dominată de cea auto, unde RCA are rol semnificativ.
Mesajul pe care vreau să-l transmit nu este însă acela că așa cum banca centrală țintește IPC, la fel ar trebui să facă și ASF cu RCA, ci să avertizez asupra riscului ce se profilează când cresc taxarea și coerciția în general. Așa cum business-ul se refugiază în economia subterană și numerarul în afara sistemului bancar continuă să se plaseze în jurul nivelului de 18% din totalul masei bănești chiar și când se majorează „pandemic” tranzacțiile cu cardul, tot așa se poate întâmpla când se scumpește RCA. Posesorii de automobile populare pot decide să nu mai plătească taxa obligatorie, indiferent de riscurile la care se expun.