Studiul realizat de Freie Universität se referă la teatrele dramatice, neincluzându-le pe cele muzicale, de revistă ori pentru copii. Conform acestuia, teatrele dramatice europene sunt dependente de finanțări publice și nu se pot susține doar din sponsorizări și vânzarea biletelor. Pentru instituțiile membre ale Convenției Teatrală Europeană, finanțarea medie este de 80%. Doar două teatre din eșantion, din Slovacia și Serbia, reușeau ca din vânzările de bilete să finanțeze peste 50% din activitate. Cele mai ridicate praguri de finanțare publică erau de 97-98%, acesta fiind cazul teatrelor din Nicossia, Timișoara și Kosovo. În multe cazuri, alocările de la buget și vânzările de bilete sunt completate de alte surse de venit, precum sponsorizări sau activități comerciale nelegate de activitatea artistică.
Cine mizează pe publicul tânăr
Referitor la programele artistice, dar și rolul social și comunitar, după clasificarea Universității Libere, în eșantion au fost cuprinse două categorii de instituții: unele care pariază pe dezvoltarea de noi audiențe și noi estetici, preocupate îndeosebi de publicul tânăr, și cele municipale, de stat sau naționale. Între cele două categorii, diferența de audiențe este remarcabilă. Teatrele din prima categorie reușesc să atragă o mare parte a publicului sub 30 de ani, cu până la 58% dintre spectatori din această grupă de vârstă. De asemenea, ele au o mult mai mare pondere a publicului cu studii superioare. Celelalte teatre, cu un rol instituțional mai bine conturat, au o structură de public dominată de spectatorii de peste 60 de ani - 46%, scrie Revista Cultura. În cazul lor, publicul sub 30 de ani reprezintă 20-25%, iar publicul de vârste active (30-60 de ani) între 29 și 34%.
În UE, teatrele se bazează pe spectatori locali
În statele din afara UE - Marea Britanie sau SUA - turismul cultural reprezintă o pondere importantă a publicului. În schimb, tendința în ceea ce privește instituțiile din Uniunea Europeană, teatrele au parte de un public local. Conform studiului, între 85 și 97% dintre spectatori locuiesc la cel mult 80 km distanță de teatru. De altfel, peste două treimi din spectatori vin de la o distanță de cel mult o oră de mers.
Publicul este nu doar extrem de localizat, ci și deosebit de stabil. Aproape 90% dintre spectatori vin cu regularitate la teatru. Cei care pășesc pentru prima dată într-o sală reprezintă circa 10% - până la 21%. Atragerea de public nou este extrem de dificilă, mai ales că necesită un efort financiar și artistic mare, cu o eficiență redusă.
Teatrul Finlandez din Helsinki, cei mai mulți spectatori
În ceea ce privește relația teatrelor cu spectatorii, audiențele variază de la câteva mii la sute de mii de spectatori pe an. Dintre teatrele participanțe la studiu, cei mai mulți spectatori, 326.000 pe an, au fost raportați de Teatrul Finlandez din Helsinki, urmat de Det Norske Teatret Oslo și Teatrul din Dortmund, cu peste 200.000. În schimb, doar 12.000 de oameni au vizionat spectacole la teatrul MESS din Sarajevo într-un an.
Cum se face promovarea
Pentru comunicarea cu publicul, cele mai utilizate canale sunt site-urile proprii și paginile sociale. De regulă, asta înseamnă doar țintirea spectatorilor fideli. De asemenea, există afișe și, în multe cazuri, caiete-program. Dincolo de acestea, unele teatre, inclusiv din România, nici nu au bugete pentru promovare și depind întrutotul de alte instituții de tutelă. Cele care au propriile fonduri de promovare și publicitate cumpără reclame în ziare și reviste (3-30% din buget), reclame on-line (1-10% din buget), spoturi TV (sub 15% din buget) sau radio (maxim 33% din buget). Restul fondurilor de promovare, atunci când există, merg spre tipărituri proprii - flyere, outdoor, anuare și chiar ziare editate de teatru, cum este cazul celui din Heidelberg.
Motive pentru care se merge la teatru
Între motivele pentru care spectatorii vin la teatru, cel mai des menționat a fost interesul general pentru artă și cultură, dar și experiența live, atmosfera, calitatea artistică, inovativitatea performance-ului. La coada clasamentului sunt motivațiile legate de socializare și stimă de sine. În ceea ce privește gradul de satisfacție, spectatorii tind să fie generoși cu teatrele pe care le frecventează. Majoritatea se declară „satisfăcuți” și „foarte satisfăcuți”, doar 23% din public apreciind ca „acceptabile” activitatea sau performance-urile teatrelor lor.
Ce apreciază lumea la teatru
- jocul actoricesc, cu un indicator de satisfacție de 89%.
- atmosfera pe care o reușesc reprezentațiile teatrale (85%).
- regia și ansamblul componentelor scenice (80%).
- diversitatea programelor și a repertoriului (73%).
Numărul de locuri variază extrem de mult de la o instituție la alta. De Toneelmakerij, Amsterdam, are câteva zeci de locuri, în timp ce Teatrul din Dortmund are peste 4.000.
Teatrele din România au peste 100 de spectatori la mia de locuitori.
Teatrele din Tirana, Berlin și Sarajevo au o audiență de 30 de spectatori la mia de locuitori.