Cabinele telefonice se aflau la fiecare colț de stradă, iar telefoanele cu fisă făceau parte din viața de zi cu zi. Astăzi puțini își mai amintesc de acestea.
La sfârșitul anilor 90, telefoanele cu fisă au fost înlocuite de cele portocalii, cu cartelă. În România existau peste 35.000 de cabine telefonice. Cartelele telefonice se găseau în orice magazin, se introduceau în dispozitiv, se forma numărul la care voiam să sunăm, duceam receptorul la ureche și începea apelul.
"Cred că un an jumătate, doi ani au mers cumva în paralel telefoanele de pe stradă cu mobilele. Și apoi au dispărut automat, că omul nu mai avea nevoie de telefonul de pe stradă. Cel mult te adăposteai în cabina telefonică când începea ploaia", explică Luiza Ghimboasa, colecționar.
Doar câteva mai rămas intacte. Sunt inutile pentru că au fost deconectate de la rețea.
"Când am venit eu în București, acum 60 de ani, ca să vorbesc cu tata la țară îi dădeam aviz telefonic. Peste 3 zile mergeam la Palatul Telefoanelor și se auzea o voce... numele meu la cabina cutare", povestește o persoană în vârstă.
Multe dintre telefoanele publice rămase intacte au ajuns astăzi piese de colecție. Recondiționate de pasionați, se vând acum pe bani mulţi.
Un telefon stradal poate ajunge și la 700 de euro, deși nu mai are nicio utilitate practică, potrivit observatornews.ro.