Să urmărim cu atenție argumentele: „Dorința de a înșela, fura, exploata sau frustra pe alții nu este, în sine, nevrotică. Ea poate fi un tipar cultural, poate fi justificată de circumstanțe reale sau poate fi considerată în mod normal o chestiune de eficacitate. Însă la persoana nevrotică aceste tendințe sunt extrem de încărcate emoțional. Chiar dacă avantajele reale pe care le obține din aceste tendințe sunt puține sau irelevante, ea se va simți exaltată și triumfătoare dacă reușește; de exemplu, pentru a găsi un chilipir, poate cheltui timp și energie într-un mod complet disproporționat față de suma economisită. Satisfacția sa în urma succesului are două surse: sentimentul că i-a păcălit pe ceilalți și sentimentul că i-a prejudiciat.” Ce nebunie!
Exploatarea emoțională
„Această tendință de a-i deposeda pe ceilalți - a urmat psihologa Karen Horney - ia multe forme. Persoana nevrotică are resentimente față de un medic dacă nu este tratată gratuit sau pentru o sumă mai mică decât își poate permite să plătească. Simte furie față de angajații săi dacă aceștia nu sunt dispuși să lucreze peste program fără plată. În relațiile cu prietenii și copiii, tendința de exploatare este adesea justificată prin invocarea unei obligații pe care aceștia ar avea-o față de ea. Părinții pot ajunge chiar să distrugă viața copiilor cerând sacrificii pe o astfel de bază și, chiar dacă această tendință nu se manifestă în forme atât de distructive, orice mamă care acționează conform credinței că copilul există pentru a-i oferi ei satisfacție este inevitabil destinată să îl exploateze emoțional. Un nevrotic de acest tip poate avea, de asemenea, tendința de a reține lucruri de la ceilalți: să rețină bani pe care ar trebui să-i plătească, informații pe care le-ar putea oferi, satisfacție sexuală la care a făcut pe cineva să se aștepte.”
Inhibiția și teama latentă
Din ce în ce mai captivant: „Prezența tendințelor de furt poate fi indicată de vise repetate despre furt sau de impulsuri conștiente de a fura, pe care le controlează; poate chiar să fi fost cleptoman la un moment dat. Persoanele de acest tip general sunt rareori conștiente că îi deposedează în mod intenționat pe ceilalți. Anxietatea legată de dorința lor de a face acest lucru poate duce la inhibiție de îndată ce se așteaptă ceva de la ei, astfel încât, de exemplu, uită să cumpere un cadou așteptat de ziua de naștere sau devin impotenți dacă o femeie este dispusă să le cedeze. Această anxietate nu duce întotdeauna la inhibiție reală, ea revelându-se în teama latentă că îi exploatează sau îi deposedează pe ceilalți, așa cum într-adevăr fac, deși conștient ar respinge cu indignare o astfel de intenție.”
Atitudinea de invidie răutăcioasă
„Un asemenea nevrotic - a conchis Haren Horney - poate chiar să aibă această teamă în legătură cu unele dintre activitățile sale în care aceste tendințe nu sunt realmente prezente, rămânând în același timp inconștient în privința faptului că în alte activități chiar exploatează sau îi deposedează pe alții. Tendințele de a-i deposeda pe ceilalți sunt însoțite de atitudinea emoțională de invidie răutăcioasă. Cei mai mulți dintre noi simțim o anumită invidie dacă alții au avantaje pe care am dori să le avem și noi. La persoana normală însă accentul cade pe dorința de a avea aceste avantaje pentru sine; la nevrotic, accentul cade pe faptul că invidiază avantajele altora, deși nu le dorește deloc pentru sine. Mamele de acest tip adesea invidiază veselia copiilor lor și le spun fraze inhibitoare, precum aceasta: «Cei care cântă înainte de micul-dejun vor plânge înainte de cină».”
„Dorința de a înșela, fura, exploata sau frustra pe alții nu este, în sine, nevrotică. Ea poate fi un tipar cultural, poate fi justificată de circumstanțe reale sau poate fi considerată o chestiune de eficacitate.”, Karen Horney, psihologă