S-a înălţat la cer şi cel de al doilea stoper al Craiovei. S-au întâlnit mai mult ca sigur în rai apărătorii vajnici ai Universităţii Craiova de vis, Costică Ştefănescu, plecat mai demult, şi Nae Tilihoi, cel care nedrept de devreme, la doar 61 de ani, şi-a dat ultima suflare după o trântă curajoasă de câţiva ani cu căpcăunul căpcăunilor, nu s-a lăsat învins aşa uşor fundaşul fără teamă şi reproş, vestit şi pentru vorbele lui de duh. Tilihoi fusese izbit şi în inima lui mereu împrimăvărată şi generoasă de nenorocirea de a-şi îngropa fiica la doar 28 de ani. Nae Tilihoi fusese înfiat de olteni după ce punea tot sufletul pentru Craiova-Eterna Terra Nova, el fiind de fel de pe meleagurile Brăilei. Şi de asta îl iubea Fănuş Neagu, vorbea cu Tilihoi ca să audă zvon de stuf scăldat de Dunăre şi fâlfâit de aripă de dropie din hotarul Bărăganului spre Brăila Kirei Kiralina.
Costică Ştefănescu, frumosul şi rafinatul libero, a avut un sfârşit tragic. El, tare ca o stâncă pe teren, n-a mai putut suporta durerile groaznice din cancerul de plămân şi şi-a luat viaţa, aruncându-se de la etajul Spitalului Militar. Craiova a fost o productivă maternitate de fotbalişti teribili, a împroprietărit fotbalul românesc cu fermecători hipnotizatori de mingi. Dar şi unele morţi ale vedetelor Universităţii Craiova au fost ciudate, complicate, nu ca o fulgerare în inimă. Extrema iute ca o săgeată, Zoli Crişan, a murit de tuberculoză, o formă parşivă, încăpăţânată să cedeze la medicamentele altfel eficiente. Dar la forma asta rebelă a TBC-ului s-a adăugat şi delăsarea, dezintereseul pentru o viaţă ordonată, în care se înnămolise Crişan. Alt fundaş de netrecut, Deselnicu, a avut şi el un sfârşit rar. Nu inima l-a trădat, ci aorta care ducea sângele de la pomparea inimii către abdomen, situaţia gravă numindu-se disecţie de aortă. Se rupea peretele aortei, chirurgii cardiologi coseau porţiunea destrămată, înaintau cu reparaţia şi în urma lor partea cusută a vasului se rupea din nou. Nu era nimic de făcut pentru fundaşul aprig, despre care se spunea că pe unde trece nu mai creşte iarba. Atacantul iubit al Craiovei Maxima, Ion Oblemenco, cel care-şi dădea viaţa pe teren, s-a ridicat brusc la cer printr-un infarct atât de brutal de parcă i-ar fi explodat inima.