Unii dintre cei care au fost identificați cu ajutorul acestor teste s-au și împrietenit, s-au vizitat și sunt convinși că au o relație de înrudire, însă în multe cazuri nu este decât o potrivire întâmplătoare, nu mai mare de 30%, în timp ce un grad de rudenie clar se stabilește cu o acuratețe de peste 90%. Testarea ADN este o știință foarte complexă, iar în România se poate face deja la fel ca în alte țări din vestul Europei, cu ajutorul unor tehnologii avansate, însă se folosește pentru identificarea infractorilor periculoși sau pentru reconstituire istorică. Dr. Ligia Bărbării, pionier al geneticii în România, explică ce deosebiri sunt între tipurile de teste ADN și cum se poate calcula un grad maxim de similitudini.
Testarea ADN se face cu ajutorul tehnologiilor de ultimă generație și a unei baze de date internaționale, în primul rând pentru cercetarea criminalistică. Evoluția tehnologiei și accesul la bazele de date a făcut posibilă identificarea unui autor de crimă în numai câteva ore. Dar acest tip de identificare a similitudinilor din ADN nu are nicio legătură cu alte proiecte pentru crearea bazelor de date la nivel național sau internațional, la care au participat voluntar cei care au dorit să-și găsească eventuale rude.
„Există anumite posibilități la noi în țară care sunt identice cu cele din alte state europene. Analiza clasică ADN pentru criminalistică e disponibilă în mai multe locuri, în România. S-a făcut recent o licitație la IGPR pentru a se extinde laboratoarele în alte patru mari orașe din țară. Proiectul celor 1.000 de genomuri românești este altceva. E ca și cum te-ai duce într-o bibliotecă și fiecare și-ar alege cartea pe care o vrea. Eu pot explica doar partea legată de criminalistică, pe care sunt specializată, ca medic legist. Genetica judiciară este diferită. Am fost pionier în acest domeniu, în România”, a explicat, pentru Jurnalul, dr. Ligia Bărbării.
Un criminal poate fi identificat în câteva ore
De multe ori se recurge la teste ADN pentru împărțirea unor moșteniri, în procesele civile. „În materie de ADN judiciar, există niște standarde la nivel internațional. Pentru identificarea unei persoane se testează niște baterii de markeri/caracteristici. Rezultatele sunt generate de un laborator de profil din Olanda, de exemplu, sunt date și de unul din România, apoi datele pot fi confruntate. Există lege în acest sens. Este tratatul de la Prüm (pentru „intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalităţii transfrontaliere” - n.r.), din 2009, care facilitează schimbul de date genetice în materie judiciară. Avem legislație în acest sens, în Europa. În 2018 a devenit oficial operativă și baza noastră de date, în baza Legii nr. 76/2008, ale cărei norme de aplicare au fost date în 2011. Avem legislație specifică foarte clară, inclusiv un articol distinct în Codul de procedură penală, care nu a existat până în 2014. Astfel, noi putem face orice fel de testare și în România, pe partea de criminalistică, în genetica modernă. Când se face reconstituirea adevărului istoric, este altceva și nu presupune accesul la baze de date cu caracter judiciar, dar dacă se comite o crimă, în urma anchetei se găsesc anumite obiecte și se pune în evidență un profil genetic, se caută în baza națională de date ADN, iar dacă există informații în anchetă care să arate că suspectul ar putea fi un cetățean străin, se cere aprobare, în baza tratatului de la Prüm, și se poate găsi profilul ADN al suspectului, în câteva ore. Se face automat căutarea”, explică specialista în medicină legală.
Aceasta mai spune că din momentul în care se observă o similitudine în urma testelor ADN, se poate găsi o corespondență în altă țară europeană și atunci organele judiciare din ambele țări iau legătura și schimbă informații din bazele de date. Nu se pot face aceste căutări decât dacă există un motiv judiciar. Aceste lucruri se întâmplă de aproape 10 ani și în România.
Cum au fost găsiți falși moștenitori
În investigația care se face pentru stabilirea adevărului istoric sunt alți pași, pentru că se urmărește altceva, iar analiza diferă și ea de cea criminalistică, inclusiv din punct de vedere genetic, pentru că se urmăresc alte căi și cercetarea se face altfel.
„Am avut și noi un caz special în care a trebuit să stabilim o înrudire pentru organele judiciare din România. În baza unei relații pretinse de înrudire, unii voiau să pună mâna pe o moștenire foarte mare, cazul „Moștenirea Ghica”, gestionat de DIICOT Alba, cu 5 ani în urmă. S-au făcut patru rânduri de exhumări, iar investigația a fost a lui DIICOT, pentru că pretinșii moștenitori revendicau jumătate din pădurile din județul Alba. DIICOT a cerut să se facă testarea ADN pentru a se vedea dacă sunt descendenți și astfel s-a rezolvat dosarul. În acel caz s-a îmbinat partea de analiză criminalistică modernă cu cea istorică, iar cercetarea s-a făcut în laboratoarele de la IML”, spune specialista.
Rudele îndepărtate se pot găsi
Cercetătorii numesc „entertainment” testările actuale din bazele de date internaționale, create pentru mase, dar este și o veste bună pentru cei care încearcă să-și găsească în alte țări rude îndepărtate: dacă cineva își descoperă veri în altă țară europeană, se pot compara, în laboratoarele IML, profilurile ADN, iar pe baza lor se poate stabili dacă există o relație de înrudire.
„Se poate testa cu ajutorul unor softuri, dar în cele mai multe cazuri vom avea o anumită probabilitate. De exemplu, pentru instanță, când se revendică o moștenire, se face această testare. De obicei, în astfel de situații, dacă avem numai două persoane și se găsește un anumit grad de înrudire, nu mergem către certitudinile acelea de 99,9%. De aceea, de obicei se testează mai multe rude din arborele genealogic al familiei respective, pentru a merge cu o certitudine în instanță, pentru moșteniri. Acest tip de testare se practică în mod curent și în România”, mai spune specialista.
Dar acele baze de date care se fac „în scop recreativ” generează probabilități de 30%, nu de 99,9%, ceea ce nu s-ar putea folosi în materie judiciară, unde geneticianul trebuie să meargă spre certitudine. Există posibilități de înrudire între persoane, dar asta nu înseamnă că din punct de vedere juridic acea înrudire are vreo valoare, dacă nu există un grad mare de similitudine.
Medicamentele viitorului vor fi genetice
Este un fenomen, la nivel planetar, legat de testarea ADN, prin care s-a creat o bază de date mondială, dar nu are legătură cu bazele de date folosite la identificarea infractorilor. Dar pentru oamenii obișnuiți, aceste teste reprezintă o provocare, o aventură, la baza tendinței de a participa la testări fiind nevoia de a pătrunde în necunoscut și de a găsi eventuale rude dispărute după primul sau al doilea război mondial. Testele ADN internaționale se fac și cu banii participanților. Pentru a face un astfel de test se cumpără un pachet de 49 de euro, se trimite o mostră de salivă, iar analiza se face la un laborator. Dar un prim semn de întrebare ar putea fi legat chiar de preț, pentru că este mult mai mic decât în cazul unei testări care se folosește în sistemul de justiție și care se face în laboratoarele IML din România sau din alte țări.
„Sunt discutabile aceste lucruri. E o chestiune de statistică ce dă o probabilitate. Nu înseamnă că două persoane care au similitudini sunt neapărat și rude. Noi încă nu avem suficiente informații în baza de date internațională. Există și multă speculație în acest domeniu”, mai spune specialista.
Cu această bază de date internațională mai este o problemă legată de folosirea datelor. Firma care adună datele poate face orice cu ele, iar în prezent se poate folosi informația pentru a vedea structura anumitor enzime, apoi se poate vinde către o firmă farmaceutică, pentru că medicamentele viitorului vor fi făcute pe profil genetic.
Reconstituirea istorică este mai complexă
În legătură cu testele ADN pentru determinarea gradelor de rudenie în cercetarea istorică, cea mai amplă s-a făcut în Rusia, pentru identificarea membrilor familiei Romanov – relațiile de rudenie ale familiei țarului fiind cu toate casele regale europene. În anul 2018, Rusia a dat publicității ultimele rezultate, după ce s-au făcut mai multe deshumări și după ce s-au analizat inclusiv mostre biologice de la rudele în viață, din celelalte case regale, puse la dispoziție chiar de descendenți, pentru stabilirea adevărului istoric.
Prin analizarea ADN-ului tuturor rudelor din casele regale ale Europei s-au descoperit membrii familiei Țarului Nicolae al II-lea și alți membri ai familiei extinse, mai puțin sora Țarinei Alexandra, Elisabeta Feodorovna (de Hesse-Darmstadt), al cărei ADN nu a avut nicio similitudine cu cel al Alexandrei, deși erau surori.
Lipsa similitudinilor arată clar faptul că Elisabeta de Hesse nu este acolo unde se credea că se știe, încă din anii 20, pentru că ADN-ul Țarinei Alexandra a avut similitudini cu al celorlalte rude, atât decedate, cât și al celor în viață, din celelalte case regale. Pentru această analiză s-au făcut toate tipurile de testare, ca să se ajungă la un grad cât mai mare de acuratețe.
„Nouă ni se întâmplă frecvent să nu găsim similitudini, la atestarea paternității. Dacă ne vin persoane din România, din comunități oarecum închise, observăm de multe ori că mama și tatăl copilului au multe caractere genetice în comun. Dacă lor le calculez o relație de rudenie, e posibil să găsesc similitudini ca veri de gradul 3 sau 4, deși ei nu știu că sunt rude. Se observă acest lucru la testare. Sunt niște indici de probabilitate, care se calculează cu ajutorul unor softuri. La tată-copil, 50% din caracterele copilului trebuie să provină de la tată, iar 50% de la mamă. Dacă am găsit acele 50% la tatăl copilului, se confirmă paternitatea, dar se urmăresc mai mulți markeri, mai multe zone din genom”, explică specialista.
Frații se descoperă ușor
În cazul celor două surori nu se ia în considerare această situație, fiind surori și de mamă, și de tată. În cazul relațiilor de înrudire mai îndepărtate este și mai dificil de spus care este gradul de rudenie și de obicei, în aceste cazuri se face o analiză pe mai multe persoane din familia respectivă.
„Uneori nu poți spune clar dacă două persoane sunt frați, mai ales frați de mamă sau de tată. În mod natural, frații pot avea procente variabile în comun, din genomul părinților. Probabilitățile nu sunt bătute în cuie. Doar în relația directă există această posibilitate, între genitori/părinți și copii. În restul relațiilor sunt procente variabile și de aceea rezultatele se dau în termeni de probabilitate. În cazul Romanovilor au fost mai multe tipuri de analiză. În funcție de porțiunile de ADN care se analizează, sunt mai multe mecanisme de transmitere a caracterelor genetice. Unele sunt pe linie de descendență masculină. De exemplu, cromozomul Y se transmite integral de la tată la fiu. Asta se urmărește direct și foarte clar, pentru că nu mai există probabilitate și procente. Pe linie de descendență feminină, maternă, se transmite ADN-ul mitocondrial, de la mamă la copii. Acesta se transmite integral, nu în procente. Sunt urmărite anumite linii de descendență materne și paterne care sunt sigure, dar trebuie să fie directe. O rudă de gradul 5-6 se poate identifica. Nu contează neapărat gradul de înrudire, ci pe ce linii de descendență s-a făcut cercetarea. Trebuie să se urmărească toate liniile de descendență posibile, în cazul Romanovilor, iar rezultatele sunt de certitudine”, explică Ligia Bărbării.
Când este nevoie de deshumări
Mai complicat este să se stabilească gradele de rudenie, atunci când rudele sunt îndepărtate și nu există suficiente date. „Nu se poate stabili prin procente din ce ramură a familiei respective provine o persoană. Trebuie să se facă reconstituirea arborelui genealogic. E ca un puzzle în care vezi informația genetică și se merge către genitorii care au generat arborele. Pentru a ajunge la un nivel înalt de certitudine, de foarte multe ori avem niște rude și nu ne putem pronunța cu o mare probabilitate, în legătură cu gradul de rudenie. În astfel de cazuri, facem recomandări pentru o exhumare, este recoltat un fragment de os și astfel se poate vedea dacă există relația de rudenie sau nu”, explică dr. Ligia Bărbării.
Specialista a lucrat și la cazuri în care unele persoane știau că sunt frați de tată, dar după testarea făcută în urma exhumării tatălui lor s-a dovedit că nu era. „Inițial, testul dăduse o probabilitate foarte mică, iar după exhumare s-a dovedit că nu aveau același tată. Mai depinde și cât de puternic este softul folosit. Noi nu avem în România varianta cea mai performantă. Avem un soft care este validat, dar nu e dintre cele mai performante, deși e folosit în multe laboratoare din Europa. Eu nu pot stabili clar o relație de înrudire între veri de gradul 4 cu softul pe care îl am, dar în SUA a fost dezvoltat un soft foarte performant”, mai spune specialista.
Pe de altă parte, nu toate țările sunt dispuse să facă schimb de baze de date. Rusia și China, de exemplu, nu publică prea mult în comunitatea științifică internațională și experții din România nu au prea multe posibilități de a obține informații din aceste țări. Niciodată nu s-a făcut schimb de baze de date.
Ca să ajungi la un grad de certitudine trebuie să fie testați mai mulți membri din arborele genealogic al familiei respective. Primul pas este să fie reconstituit un arbore, ca apoi să poată fi valorificat tot ce se poate din arborele genealogic respectiv. Cu cât sunt mai multe persoane testate, cu atât se poate da o imagine mai clară, cu o certitudine mai mare.
dr. Ligia Bărbării, expert în medicină legală