Între acestea, titanul livrat de Rusia și țări din spațiul ex-sovietic asigură industria aeronautică europeană, dar incertitudinile planează asupra fluxului de aprovizionare. La rândul lor, Statele Unite importă din țara marelui dușman agresor uraniu îmbogățit, material nesupus embargoului din motive de siguranță a funcționării centralelor nucleare.
Sancțiunile selective sunt criticate de Zelenski, care ar dori o întrerupere totală a relațiilor economice ale Occidentului cu Rusia. Lista de importuri esențiale arată însă că decuplarea de la sursa rusească de materii prime și produse prelucrate ar provoca prejudicii grave în Europa și Statele Unite. Nu doar gazul, petrolul și cărbunele sunt resursele greu de înlocuit cât ai bate din palme; de pe o zi pe alta, aflăm importanța unor materiale mai „discrete”, dar cu mare importanță pentru stabilitatea și dinamismul unor întregi industrii. De la începutul invaziei Ucrainei, titanul a devenit punctul cel mai sensibil al industriei aeronautice europene. Boeing a anunțat că renunță la importul de titan din Rusia având stocuri și resurse interne. Pentru Airbus și Safrane, lideri europeni în aeronautică și industria spațială, opțiunea de a se scutura de „jugul rușilor” ar fi o lovitură dată propriilor programe de producție.
INCERTITUDINEA LIVRĂRILOR
Cel mai mare constructor european de avioane, aflat în concurență pentru supremația mondială cu Boeing, are carnetul de comenzi în revenire după restrângerea cererii din perioada de vârf a pandemiei. Includerea titanului pe lista de produse rusești sancționate ar pune serioase probleme de aprovizionare. Alternativele sunt puține și greu de operaționalizat în termen scurt. Dacă rușii ar bloca ei exportul, piața globală ar fi grav afectată, deoarece compania VSMPO-Avisma deține aproape o treime din producția mondială de export. Industria aeronautică nu poate fi concepută fără titan, metal care intră singur sau aliat cu alte metale în structura avioanelor și a motoarelor, dar și a rachetelor. Aeronautica civilă și militară consumă 45 la sută din cererea globală, de 70.000 tone anual. Procentul este și mai mare în Europa, a cărei industrie aeronautică și spațială consumă două treimi din cele 30.000 de tone aprovizionate pe continent. Titanul de puritate necesară pentru aeronautică și industria spațială este livrat de Japonia, Rusia și Kazahstan. Pe filiera de aprovizionare se află și Ucraina, care asigură, în condiții de pace concentat de titan pentru purificare în alte țări.
Regele metalelor tehnologice: dur și ușor
Pentru a cântări importanța acestui metal pentru aeronautică să menționăm că un aparat Boeing 777 are în componență 59 de tone de titan, iar B-747 „înghite” 45 de tone. Un Airbus A-340 include în structură 32 de tone și 18 tone de titan în A-320. Titanul este mai ușor cu 45 la sută față de oțel și rezistă la coroziune și temperaturi ridicate. Duritatea îl impune ca indispensabil în tehnologiile aviației civile și utilizările militare. Intră, de asemenea, în componența motoarelor, la rotoare și palele turbinelor.
România, pe harta producătorilor
Zirom este o companie românească înscrisă pe harta selectă a producătorilor de titan. Firma „s-a salvat” și a renăscut din ruinele platformei chimice din Giurgiu, construite în anii 80. Zirom are printre clienți companii aeronautice din industria civilă și militară din țară și din Europa. Turbinele Rolls-Royce pentru propulsia avioanelor au titan produs la Giurgiu. La fel, barele din titan din componența automobilelor Ferrari pleacă de aici. România a exploatat cariere de nisip cu conținut de titan în Dobrogea și Gorj, acum închise. La fel au fost puse în stare de faliment și dezafectate instalații de laminare a barelor de titan de la Institutul de cercetări metalurgice care funcționa în zona cartierului bucureștean Giulești. Aici au fost produse tecile de protecție pentru combustibilul nuclear și alte componente încorporate în reactoarele centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă.
Uraniul îmbogățit, pe lista de contrasancțiuni a Rusiei
În ecuația sancțiunilor aplicate Rusiei intră și capacitatea de răspuns a Kremlinului la aceste măsuri. Pe lista de contrasancțiuni, nepuse încă în aplicare de Rusia, dar posibile, sunt incluse exporturi esențiale pentru funcționarea unor sisteme vitale din alte țări. De pildă, Rusia controlează 35 la sută din aprovizionarea mondială cu uraniu îmbogățit, iar oprirea livrărilor ar arunca piața în aer. Dacă Statele Unite au capacitatea să-și asigure fără probleme necesarul de gaz și petrol, pe care le-au trecut pe lista de importuri interzise din Rusia, nu același lucru se întâmplă cu uraniul îmbogățit care aprovizionează centralele nucleare din America. Doar perspectiva perturbării pieței a dus în ultima lună la creșterea cu 30 la sută a prețului la uraniu îmbogățit, iar pe piața futures, pentru livrări la un an, cotația s-a dublat.
SUA, SITUAȚIE ÎN OGLINDĂ CU GERMANIA
Amenințarea pentru buna funcționare a centralelor nucleare din SUA vine pe două căi. Prima este ca Rusia să treacă la contramăsuri și să oprească exporturile de uraniu îmbogățit. Ministrul rus al energiei a declarat că problema se află în studiu la Moscova. A doua vine din interiorul SUA. Un senator din statul Wyoming a introdus un proiect de lege pentru interzicerea importului de uraniu rusesc, subliniind faptul evident că acesta finanțează mașina de război a Kremlinului. El arată în motivarea proiectului de lege că importurile din Rusia, Kazahstan și Uzbekistan reprezintă aproape jumătate din necesarul pentru alimentarea centralelor nucleare, ceea ce amenință, la acest nivel de dependență, securitatea și interesul național ale SUA. Senatorul consideră că ieșirea din această situație periculoasă, accentuată de războiul din Ucraina, este reluarea producției locale și redeschiderea minelor de uraniu din statul Wyoming, pe care îl reprezintă. Desprinderea SUA de aprovizionarea cu uraniu din Rusia, cere timp pentru asigurarea surselor alternative. Extracția de minereu de uraniu se concentrează în Kazahstan, care are o producție egală cu cea cumulată de Australia, Canada și Namibia. Rusia asigură însă jumătate din capacitatea mondială de prelucrare pentru uraniu îmbogățit, combustibilul centralelor nucleare. Astfel, situația din sistemul energetic american seamănă în oglindă cu a Germaniei, dependentă de gazul rusesc.