Toamna care trebuia să ne aducă certitudinea că vom participa la ediția de anul viitor a Campionatului European nu a fost nici pe departe ce-și doreau suporterii naționalei. În niciun meci din cele patru disputate, în septembrie și octombrie, echipa României nu a arătat nici siguranță, nici măcar o idee de joc. S-a păstrat tradiția ultimilor ani, în care s-a mers „la ciupeală”, pe principiul „cu un pic de noroc, poate vor greși ei mai mult ca noi”. Tactică păguboasă. Apoi, după lecția de fotbal pe care am primit-o de la Spania, s-a instalat și mai mult haosul: teama de pase greșite a făcut ca jocul să fie unul de-a latul terenului, plictisitor și lipsit de periculozitate. A fost nevoie ca Mitriță, venit tocmai de la New York, să decidă să ia jocul pe cont propriu și să schimbe, cât a putut, de capul lui balanța, pentru că niciun alt jucător român nu și-a asumat riscuri.
Șansele de calificare la Euro 2020 au scăzut dramatic în urma rezultatului de egalitate, 1-1, acasă, cu Norvegia. Aveam neapărată nevoie de 3 puncte în condițiile în care Spania ne-a dat o mână de ajutor și a egalat în Suedia. Dacă am fi învins, oarecum nemeritat, Norvegia, am fi avut nevoie doar de o victorie cu Suedia acasă, peste o lună. Dar cum am făcut doar egal, trebuie să nu pierdem cu Spania. Și ajungem din nou la eterna speranță că „poate ibericii, deja calificați, or să joace relaxat, poate cu rezervele, și așa poate scoatem un egal chinuit”. Pe scurt, trebuie să învingem Suedia la București și să facem un meci egal în Spania. Putem? Am arătat că merităm să fim la Euro 2020 în această campanie?
În primăvară am avut noroc
Să luam pe rând cele 8 meciuri din acest an. Primul, pe 23 martie, Suedia-România 2-1. Dominați fără drept de apel, conduși cu 2-0 și doar inspirația lui Răzvan Marin și precizia lui Keșeru au mai spălat un pic din impresia prestației slabe.
A urmat meciul cu Feroe de la Cluj, în care, deși am învins cu 4-1, jocul nostru, din nou, a fost unul slab și ne-am bucurat că am făcut 3 puncte cu Feroe!
În luna mai am jucat în Norvegia. După o primă repriză în care rar am trecut de mijlocul terenului, în repriza a doua ne-am trezit conduși cu 2-0 și doar prestația de excepție a lui Tătărușanu a făcut ca scorul să nu fie mult mai mare. Pe final a avut noroc cu inspirația lui Keșeru, care a egalat în prelungiri, 2-2. Un rezultat nedrept, dar dătător de speranțe. Calculele erau simple. Învingem acasă Norvegia și Suedia și mergem la Euro. Cu Spania nu ne puneam mari speranțe. Nici acasă, nici în deplasare, dar speram ca ibericii să nu piardă puncte cu Norvegia și cu Suedia și să defileze autoritar în grupă.
Campania de toamnă, în declin și mai mare de formă
Am ajuns și la campania de toamnă, cu 4 meciuri în care ne propusesem 9 puncte, victorii cu Malta, Feroe și Norvegia. Eventual, cu un pic de șansă, și un punct acasă cu Spania. Care, culmea, era să se și întâmple, contrar cursului jocului, pe finalul meciului. Însă până în minutul 80 spaniolii ne-au dat o adevărată lecție de fotbal, iar un 2-2 ar fi fost un scor mincinos.
Dar nu la iberici ne-a stat nouă gândul, ci la Norvegia. Am avut două meciuri de încălzire, cu Malta, acasă, și cu Feroe, în deplasare. Am învins în ambele jocuri, dar jocul naționalei a fost pe alocuri jenant. Mai ales cu Malta, care ne-a dominat copios în cea mai mare parte a timpului, care a ratat mai multe ocazii și, din nou, Tătărușanu a fost cel mai bun jucător al nostru, un meci în care echipa noastră nu a reușit niciun dribling, nu au legat niciodată trei pase consecutiv, iar maltezii au avut patru mari ocazii de gol. Singura noastră ocazie din meci am avut-o la golul marcat de Pușcaș, după pauză. A fost, probabil, cel mai slab joc al naționalei noastre din ultimii 20 de ani.
Ne-am chinuit și cu Feroe
Și în disputa cu celălalt outsider al grupei, Feroe, am chinuit inutil mingea. Timp de 75 de minute echipa lui Contra a măcinat în gol cu pase laterale, a centrat imprecis și nu a jucat nimic coerent. Doar lipsa de experiență a feroezilor i-a făcut să piardă acel meci, care se îndrepta spre un 0-0, un fel de „nimic la nimic”. Noroc că a fost introdus, în sfârșit, Mitriță, care a schimbat fața jocului.
Și așa a venit meciul marilor spe-
ranțe: decisivul cu Norvegia, acasă, cu 30.000 de copii în tribune. Ne așteptam ca România să domine copios, să-și dorească mult victoria. Din păcate jocul a fost din nou unul anost, iar am abuzat de centrări în careu, unde fundașii norvegieni nu au avut nicio emoție. Singurul jucător care a avut sclipiri a fost Mitriță, care a luat jocul pe cont propriu și, pe lângă golul spectaculos pe care l-a marcat, și-a mai creat, tot de unul singur, încă trei ocazii bune de gol. Nu este de mirare că a fost nevoit să ceară, epuizat, schimbarea în minutul 78. Am fost egalați în prelungiri și se invocă ghinionul, dar se uită că și noi am egalat cu mult noroc la Oslo, tot în prelungiri.
Suntem la mâna altora
Calculele calificării nu ne sunt foarte favorabile. Un punct în Spania și trei cu Suedia par a fi un obiectiv prea îndrăzneț pentru noi. Tragem nădejdea ca nou-venita Kosovo, care până acum a fost surpriza preliminariilor, să nu continue cu surprizele și să nu învingă Cehia și Anglia, altfel Kosovo ne va lua fața în clasamentul UEFA și vor merge ei la baraj (cu Scoția sau Islanda).
În concluzie, avem șanse minime să ne mai calificăm la EURO 2020, unde suntem gazdă pentru meciurile Grupei C, dar Capitala se va umple vara viitoare de suporteri străini.
Clasament Grupa F
1. Spania 8 6 2 0 19:5 20
2. Suedia 8 4 3 1 18:9 15
3. România 8 4 2 2 17:8 14
4. Norvegia 8 2 5 1 13:10 11
6. Faroe 8 1 0 7 4:23 3
5. Malta 8 1 0 7 2:18 3
Rezultate și program
3 martie 2019
Suedia – România 2-1
26 martie 2019
România – Feroe 4-1
7 iunie 2019
Norvegia – România 2-2
10 iunie 2019
Malta – România 0-4
5 septembrie 2019
România – Spania 1-2
8 septembrie 2019
România – Malta 1-0
12 octombrie 2019
Feroe – România 0-3
15 octombrie 2019
România – Norvegia 1-1
15 noiembrie 2019
România – Suedia
18 noiembrie 2019
Spania – România