„Nu știu cine va avea capacitatea să scrie biografia pe care o merită acest uriaș și complicat artist - inclusiv biografia politică, echivalentă unei secol de istorie autohtonă, și biografia secretă, cu dedesubturi spectaculoase, ramificate până unde nici cu gândul nu gândești”, aprecia în deschiderea unei minibiografii închinate lui Tudor Arghezi criticul și istoricul literar Paul Cernat. Așadar, provocarea n-a rămas fără răspuns. Să-i dăm curs.
Revoluția condeiului după răspopire
„«Insul însutit» și-a trăit până la capăt contradicțiile, scăpând printre degetele tuturor. Inclusiv ale puterilor vremelnice pe care le-a legitimat, aducându-le cu viclenie pe propriul teren. Nimeni, cu excepția lui Eugen Lovinescu (de care s-a ținut la distanță), n-a făcut atât de mult pentru tinerii debutanți modernisto-avangardiști din epocă (începând cu Urmuz, pe care l-a «nășit» literar, și continuând cu colecția revistei liliputane Bilete de papagal)”. În continuare: „La Cernica, Arghezi a învățat să scrie «pe dedesubt», devenind după răspopire un maestru al genului subversiv, al literaturii anticlericale, al literaturii carcerale precomuniste și al literaturii apocaliptice, al antiutopiei satirice și al fabulei moderne”.
Tras pe linie moartă de staliniști
În completare: „Politic e la fel de inclasabil ca în artă; germanofilul din Primul Război Mondial, condamnat pentru colaboraționism în Procesul ziariștilor (de unde și-a extras material pentru «Poarta neagră» și «Flori de mucigai»), ajunge după două decenii în Lagărul de la Târgu Jiu pentru pamfletul antihitlerist Baroane! Iar fostul carlist tras pe linie moartă de staliniști va fi recuperat cu onoruri și bani de Gheorghiu-Dej după șase ani de carantină”.
Neegalat în literatura universului animalier
Mai mult: „Socialist atipic în tinerețe, s-a situat ulterior - cu cinism sau înțelepciune - pe deasupra tuturor ideologiilor, scrutate mizantrop din dealul Mărțișorului. «Tabletele» din care și-a alcătuit mare parte a volumelor de proză sunt o marcă înregistrată a acestui mare publicist și pamfletar - în mod clar cel mai valoros din istoria românească a genului. Rămâne neegalat, la noi, în literatura dedicată universului animalier (textele despre câini, pisici, insecte și păsări sunt uluitoare) și în literatura paternității și a familiei, evitată de regulă de artiștii antiburghezi. Anumiți douămiiști și-ar putea găsi în Tudor Arghezi un precursor, sub acest aspect”.
Vitalitatea lirică a unui octogenar
În același registru critic al profesorului Paul Cernat: „Tudor Arghezi este un scriitor pentru toate vârstele și anotimpurile. Deși a debutat ca poet la 16 ani, primul volum, scos la o vârstă când alții se lasă de meserie, se deschide printr-un «Testament» și conține avanpremiera ludică a propriei morți (frisonantul «De-a v-ați ascuns»). Moartea îl va ajunge însă abia peste patru decenii, iar vitalitatea lirică a octogenarului se va dovedi, și ea, neobișnuită”. Și o tușă altfel: „Dacă Sadoveanu a fost un artist al șahului, Arghezi a fost printre altele un artist al rebusului: a publicat în 1933 un volum de «Cuvinte potrivite și... încrucișate», unde arta pamfletarului atinge virtuozități savuroase”.
Prins în cultura străzii
În loc de concluzie: „Nu doar cultura înaltă, ci și cultura populară autohtonă are în el un reper. Generații întregi de copii au crescut cu poeziile lui; a intrat inclusiv în folclorul bancurilor, iar cultura recentă a străzii, prin hip-hoperul Rîmaru de la R.A.C.L.A., i-a adus și ea un omagiu: «poeții străzii nu prea cunosc bemolii și diezii/dar dau farmec la drame ca marele Arghezi»”.
Meșter tipograf culegător
Pe lângă prodigioasa activitate de scriitor, Tudor Arghezi s-a remarcat și prin activități tipografice. În 1904, scoate revista Linia Dreaptă, pentru care dă toate indicațiile necesare tipăririi, stabilește tipul de literă și formatul paginii, în timp ce prietenul său scriitorul Vasile Demetrius este însărcinat cu execuția în tipografie. Între 1915 și 1916, colaborează și cu Tipografia Institutului de Arte Grafice Flacăra din strada Câmpineanu, nr. 40. Tot aici vor fi tipărite și ziarul Națiunea, și publicația Figuri contemporane. Între 1927 și 1928, Arghezi este director al tipografiei Cartea Medicală din fostul bulevard Elisabeta, nr. 6 (loc transformat ulterior în sală de expoziții și, mai apoi, în Cinematograful Victoria, respectiv, Corso).
Examen pentru o nouă profesie
De remarcat că tipografia Cartea Medicală a fost înființată sub formă de societate, iar acționarii erau în mare parte doctori în medicină. În perioada 1926-1928, lucrau sub îndrumarea lui Tudor Arghezi 38 de oameni: zețari, mașiniști, ucenici zețari, lucrători auxiliari, mașiniști de tipar, un conducător tehnic și un șef de atelier. În 1928, aici apare prima serie a revistei Bilete de Papagal. La 22 octombrie 1941, în urma unui examen susținut în fața Comisiunii de calificare profesională din București Arghezi obține Cartea de meșter tipograf culegător, ceea ce îi permitea deschiderea unei tipografii proprii.
Tipografia din curtea casei
După ani și ani de planuri, muncă și frământări, Arghezi înființează chiar în curtea casei Mărțișor o mică tipografie - Potigraful Mărțișor. La data de 15 iunie 1943, inventarul tipografiei era destul de bogat: o mașină tipografică cu electromotor, o mașină tip tighel, o tiparniță Boston, un utilaj de tăiat hârtie, o mașină de cusut cu sârmă, o masă de oțel și un utilaj pentru așezat și paginat formele, 6 regale cu sertare pentru litere și 400 kg de litere diferite, de plumb. Abia la 5 septembrie 1947 Arghezi înființează firma socială Potigraful Mărțișor, unde, pe lângă unele tipărituri mici, cărți de vizită, felicitări, catalogul unei expoziții de pictură, va fi tipărită și o cărticică pentru copii.
Comuniștii i-au confiscat afacerea
În 1948, utilajele tipografice din curtea casei lui Arghezi sunt naționalizate și singura tipăritură realizată la Potigraful Mărțișor va fi cărticica Drumul cu povești. Pe dosul primei pagini stătea scris: „Acest caiet de buzunar, întâiul din seria lui, scris de Tudor Arghezi, desenat de Mitzura Arghezi și tipărit de Baruțu Arghezi, acasă la ei, în editura autorului, a văzut lumina zilei în Crăciunul anului 1947”.
Dragul meu Zețar...
Tudor Arghezi scria în termeni înduioșători despre arta tipografică și practicanții acesteia. Tableta Culegătorul de semne (Bilete de papagal, anul 1, vol. I, nr. 137, luni 16 Iulie 1928) stă mărturie: „Cum se întocmește gândul scris, știe mai bine albina, care, din pulberi necântărite, face putini de miere… Tu, din miezurile noastre dumicate cu vârful penei și așezate unele-ntr-altele și amestecate, ai făcut cărți și biblioteci, încet, încet, secundă după secundă, cinci sute de ani, dragul meu Zețar…”.
56 de ani se vor împlini pe 14 iulie 2023 de la moartea lui Tudor Arghezi
„Socialist atipic în tinerețe, s-a situat ulterior - cu cinism sau înțelepciune - pe deasupra tuturor ideologiilor, scrutate mizantrop din dealul Mărțișorului”, Paul Cernat, istoric literar
„«Tabletele» din care și-a alcătuit mare parte a volumelor de proză sunt o marcă înregistrată a acestui mare publicist și pamfletar - în mod clar cel mai valoros din istoria românească a genului”, Paul Cernat, istoric literar
„Cum se întocmește gândul scris, știe mai bine albina, care, din pulberi necântărite, face putini de miere”, Tudor Arghezi
„«Insul însutit» și-a trăit până la capăt contradicțiile, scăpând printre degetele tuturor. Inclusiv ale puterilor vremelnice pe care le-a legitimat, aducându-le cu viclenie pe propriul teren”, Paul Cernat, istoric literar
Sursa foto: MNLR