Arhivele Naționale ale României au scos recent la lumină câteva fotografii/litografii menite nu neapărat să elucideze complet misterul ce învăluie personajul Tudor Vladimirescu, ci să completeze cât de cât legenda îndrăznețului oltean. Să îndrăznim, așadar, să răzlețim miturile! În noaptea de 27/28 mai (7/8 iunie, stil nou) 1821, Tudor Vladimirescu era executat la Târgoviște din ordinul lui Alexandru Ipsilanti. Cauzele care au dus la acest final tragic ar fi fost ruptura survenită între Tudor și pandurii săi, distanțarea sa față de Eterie, dar și încercarea unei apropieri față de turci.
Sub escorta arnăuților la Târgoviște
Dar să facem loc evenimentelor istorice, așa cum le cunoaștem astăzi (și) grație cercetătorilor de la Arhivele Naționale ale României: „Tudor Vladimirescu a fost ridicat pe 21 mai (stil vechi) 1821 din tabăra de la Golești și dus sub escorta arnăuților la Târgoviște unde a fost judecat de un tribunal format din boieri numiți de Alexandru Ipsilanti, care l-a condamnat la moarte. Teama că locuitorii orașului vor încerca să-l elibereze i-a determinat pe eteriști să execute sentința imediat, astfel că Tudor a fost împușcat, iar corpul său a fost aruncat într-o fântână”.
Asasinat și aruncat în fântână
Ce-a urmat? „După asasinarea sa - menționează specialiștii Arhivelor Naționale -, armata pe care o condusese a început să se dezintegreze; cei mai mulți oșteni au ajuns în Oltenia și au rezistat în fața forțelor otomane până când au rămas fără muniții, dar lipsa unui conducător, a unor țeluri clare, precum și superioritatea inamicului au dus la înfrângerea mișcării”. Ideile prezente în documentele programatice, precum eliberarea de sub dominația otomană sau reducerea restricțiilor comerciale și a obligațiilor împovărătoare ale țăranilor față de moșieri și perceptori se vor regăsi în mișcarea pentru independență și în curentele de reformă politică și economică ce vor evolua în anii următori.
O imagine idealizată
„Interesul de care s-a bucurat ulterior mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu a avut drept consecință necesitatea asocierii unei imagini conducătorului pandurilor”, au reliefat cercetătorii Arhivelor Naționale. Vă propunem, așadar, astăzi trei reprezentări care, privite comparativ, conturează ipostaze destul de diferite ale aspectului fizic al lui Tudor Vladimirescu. Cel care a oferit un chip conducătorului pandurilor rămâne pictorul Theodor Aman, care i-a reconstituit fizionomia pornind de la descrierea făcută de Petrache Poenaru, fostul secretar de cancelarie al lui Tudor Vladimirescu, dar și de la mărturiile altor contemporani. Stilul neoclasic al tabloului oferă personajului o imagine idealizată și reprezintă punctul de plecare pentru reprezentările ulterioare.
Un om legat, cu căutătură cruntă
Cel de-al doilea portret al lui Tudor Vladimirescu este o litografie publicată în luna octombrie 1911 în ziarul „Ilustrațiunea Română” și însoțește articolul „Un portret necunoscut al lui Tudor Vladimirescu” semnat de I. Uescu, în care este consemnată remarcabila descriere pe care istoricul C. D. Aricescu, redutabil cercetător al Revoluției de la 1821 și director al Arhivelor Statului (1869-1876), i-o face pornind tot de la izvoarele păstrate de la Petrache Poenaru: „Statura lui Tudor era de mijloc; era om legat, cum se zice, și de o constituție robustă. Culoarea părului și a mustăților era galbenă-castanie, iar părul era dat pe spate în formă de chică scurtă, lăsând a i se vedea ceafa rasă, fruntea lată și încrețită, sprincenile groase și cam lăsate pe ochi, ochii căprii cu o căutătură cruntă, ce insufla respect și frică; fața smeadă, nasul drept și potrivit, gura bine făcută; mustața răsucită, bărbia cam rotundă”.
Cizme cu iminei și sabie turcească
În continuare, pe urmele crochiului schițat de istoricul C. D. Aricescu: „Portul lui Tudor în timpul revoluției era: în cap căciulă dreaptă și înaltă, de hârșie neagră și cu fundul de postav alb (cum purtau pe atunci numai Domnii și membrii familiilor domnești). Peste cămașă purta pieptar cu șireturi negre. Pe deasupra pieptarului dulamă încopciată, de culoare neagră-verde și lungă până jos de genunchi. Pe deasupra dulamei, cepcheu până la brâu. Gambele acoperite cu poturi strâmți, cu copci și găitane. În picioare cisme lungi la drum, și în oraș cu iminei. O sabie turcească atârna după gât, cu găitane groase”.
Pistoale în coburi
Mai mult: „La drum, Tudor Vladimirescu purta pistoale la coborul calului. Iarna purta deasupra vestmintelor o tătarcă (un fel de bundă lungă și îmblănită) cu guler scurt și ridicat, având puțină blană pe la capul mânecilor și primprejur; era cusută cu găitan de mătase roșie și neagră împletit cu fir, mânecile lungi și strâmte”. Interesant, nu? Ultima reprezentare pe care v-o propunem este portretul lui Tudor Vladimirescu pictat în biserica de lemn din Prejna, județul Mehedinți, ctitoria sa și a lui Gheorghe Duncea (1808), una din puținele reprezentări care datează chiar din timpul vieții sale.
Prejna, schimbarea la față
De menționat că există și o anumită legătură între două dintre cele trei imagini păstrate în timp: tabloul realizat de Theodor Aman a fost, în fapt, o comandă din partea lui Constantin D. Aricescu, menit să completeze volumele „Istoria revoluțiunii române de la 1821” și „Acte justificative la istoria revoluțiunii de la 1821”, iar una din sursele pe care pictorul s-a bazat a fost portretul lui Tudor Vladimirescu din Biserica Prejna. Cu alte cuvinte, cea mai plauzibilă imagine ar fi chiar cea votivă din lăcașul de cult din Mehedinți.
Torturat pentru a i se fura averea
Care au fost, detaliat, circumstanțele morții violente a lui Tudor Vladimirescu? „Eteriștii au decis să acționeze împotriva lui Tudor în momentul în care au interceptat mai multe scrisori ale acestuia adresate autorităților otomane, inclusiv sultanului, în care românul se oferea - poate doar de formă - să acționeze împotriva lui Ipsilanti și chiar să îl captureze pe conducătorul Eteriei, în contrapartidă cu un ajutor militar din partea turcilor. Cum însă Tudor dispunea de trupe numeroase și relativ bine pregătite, grecii nu ar fi reușit să îl prindă dacă acesta nu ar fi fost trădat de chiar adjunctul său, Dimitrie Macedonschi, dornic să preia el, indiferent de costuri, conducerea pandurilor”, explica profesorul Tudor Dinu într-un dialog găzduit anul trecut de revista Evenimentul istoric și prilejuit de apariția volumului „Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești” (Editura Humanitas, 2022).
De ce nu l-au apărat pandurii
Trădarea, nelipsita trădare! „În negocierile secrete cu Iordache Olimpiotul și cu Iane Farmache, Macedonschi le-a garantat probabil eteriștilor că avea să își unească forțele cu ei în vederea confruntării iminente cu otomanii și, desigur, că urma să asigure capturarea lui Tudor fără niciun fel de vărsare de sânge. Cea de-a doua promisiune s-a și adeverit, căci pandurii, îngroziți de execuțiile sumare, aparent inexplicabile la care recursese Tudor în zilele anterioare, nu au formulat niciun fel de obiecție atunci când Olimpiotul i-a anunțat că îl aresta pe conducătorul lor pentru colaborarea vinovată cu otomanii, în mâinile cărora Vladimirescu s-ar fi pregătit să îl predea”, mai evidenția Tudor Dinu.
Simulacru
Printre ultimele detalii: „Condus la Târgoviște, la sediul curții lui Ipsilanti, slugerul a fost mai întâi supus la cazne nu atât pentru a-și mărturisi vinovăția, cât pentru a-și declara averea, iar apoi judecat în baza codului penal al Eteriei nu de curtea marțială a organizației revoluționare, ci de un tribunal alcătuit din boieri pământeni”. Ce măgărie (scuzați expresia)! „Condamnat la moarte în urma unui proces cu rezultat dinainte știut, Tudor a fost inițial grațiat de Ipsilanti, dar apoi executat, contrar oricărei practici judiciare, la presiunile lui Iordache Olimpiotul, pentru care lichidarea fostului camarad pe care îl socotea trădător devenise un pariu personal”.
Oprobriu
Concluzia: „Din perspectivă istorică a fost vorba de un act ce i-a atras Eteriei un oprobriu de neșters în întreg spațiul românesc, în vreme ce nici pe termen scurt nu a dat decât în foarte mică măsură rezultatele scontate. Căci, contrar asigurărilor oferite de Dimitrie Macedonschi, cei mai mulți dintre pandurii lui Tudor nu au găsit de cuviință să lupte fără plată pentru cauza străină lor a eliberării Greciei, așa că în doar vreo câteva zile din 6.000 de oșteni români au rămas în slujba lui Ipsilanti numai 800”.
De unde până unde Eteria?
Eteria a fost o organizație secretă de tip masonic înființată în 1814 la Odessa de către trei greci stabiliți în oraș (Emmanouil Xanthos din Patmos, Nikolaos Skoufas din Arta și Athanasios N. Tsakalof din Ioannina) în scopul eliberării Eladei de sub dominația otomană.
Speranțe deșarte
La cauza Eteriei au aderat și boieri români, convinși că organizația secretă beneficia de sprijinul țarului Rusiei, ale cărui armate se spera că, în drum spre Grecia, vor elibera și Țările Române, înlăturând astfel totodată povara regimului fanariot. Deșarte speranțe!
202 ani s-au împlinit pe 27/ 28 mai 2023 de la moartea eroului național Tudor Vladimirescu
Statura lui Tudor era de mijloc; era om legat, cum se zice, și de o constituție robustă”, Petrache Poenaru, fostul secretar de cancelarie al lui Tudor Vladimirescu
3 portrete ale lui Tudor Vladimirescu s-au păstrat în timp; toate diferă substanțial între ele
41 de ani avea Tudor Vladimirescu când a fost trădat, jefuit și asasinat de grecii din Eterie în cârdășie cu mai mulți boieri români