Astfel, pe lângă impactul pe termen scurt asupra imunității înnăscute, efectele nocive ale fumatului persistă timp de 10 până la 15 ani asupra imunității dobândite, pe care organismul o „construieşte” pe măsură ce apar infecţiile, relevă un studiu realizat de Institutul Pasteur pe parcursul a mai bine de 10 ani. Aceste rezultate „demonstrează pentru prima dată o memorie pe termen lung a efectelor fumatului asupra imunității”, a transmis centrul de cercetare francez.
Sistemul imunitar variază foarte mult de la o persoană la alta, acționând mai mult sau mai puțin eficient în fața atacurilor microbiene. Oamenii de știință de la Institutul Pasteur au vrut să vadă cum se explică o asemenea variabilitate și mai ales care sunt factorii genetici și de mediu care induc aceste diferențe.
„Știm că anumiți factori - cum ar fi vârsta, sexul sau genele - au un impact puternic asupra sistemului imunitar, dar cu acest nou studiu am vrut să știm ce alți factori au avut cea mai mare influență”, a explicat Darragh Duffy, șeful unității de Imunologie Translațională de la Institutul Pasteur și unul dintre autorii lucrării.
Pentru a răspunde la această întrebare, centrul de cercetare francez a înființat, în 2011, un grup format din 1.000 de oameni sănătoși, cu vârste cuprinse între 20 și 70 de ani (proiectul Milieu Intérieur), cărora le-a studiat imunitatea prin diverse analize, vreme de mai bine de un deceniu, iar rezultatele cercetării au fost publicate miercuri, 14 februarie, în revista științifică Nature.
Indicele de masă corporală și citomegalovirusul, alți factori de risc
Concret, oamenii de știință au expus probele de sânge prelevate de la cele 1.000 de persoane din proiectul Milieu Intérieur la o mare diversitate de microbi (virusuri, bacterii etc.) și au observat modul în care sistemul imunitar a reacționat prin măsurarea nivelurilor de citokine (proteine care participă la apărarea imună) secretate.
Folosind cantitățile mari de date colectate, echipa a putut observa care dintre cei 136 de indicatori variabili studiați (indicele de masă corporală, fumatul, numărul de ore de somn, activitatea fizică, bolile copilăriei, vaccinările, mediul de viață etc.) a avut cea mai mare influență asupra răspunsurilor imune studiate. Astfel, s-a constatat că trei factori s-au evidențiat: fumatul, infecția latentă cu citomegalovirus (un virus din familia herpesului, adesea asimptomatic, dar periculos pentru copii) și indicele de masă corporală.
„Acești trei factori ar putea avea la fel de multă influență asupra anumitor răspunsuri imune precum vârsta, sexul sau variabilele genetice”, a subliniat Duffy, citat de Institutul Pasteur.
În privința fumatului, factorul care a avut cea mai mare influenţă asupra imunității, analiza datelor a arătat că răspunsul inflamator, care este declanșat imediat de infecția cu un agent patogen, a fost sporit la fumători. Cercetătorii ştiau deja că fumatul afectează imunitatea înnăscută - care este comună tuturor oamenilor - prin agravarea reacţiilor inflamatorii, iar noul studiu a confirmat acest lucru, constatând, totodată, că acest efect nociv dispare imediat după ce oamenii renunţă la fumat.
Marea descoperire a fost că nu la fel se întâmplă în cazul unui element ignorat până acum, și anume a mecanismelor dobândite în timpul vieții, a imunităţii care se construieşte pe măsură ce apar diverse infecţii, și care, potrivit cercetării, rămâne deteriorată pentru foarte mulţi ani după ce oamenii se lasă de fumat.
Fumatul modifică imunitatea adaptativă într-un mod persistent, au concluzionat autorii studiului.
„Comparând răspunsurile imune ale fumătorilor și ale foștilor fumători, am constatat că răspunsul inflamator a revenit rapid la normal după renunțarea la fumat, dar că impactul asupra imunității adaptive a durat în timp, 10 sau 15 ani. Este pentru prima dată când am evidențiat influența pe termen lung a fumatului asupra răspunsurilor imune”, a subliniat Darragh Duffy.
„Aceasta este o descoperire importantă pentru a înțelege mai bine impactul fumatului asupra imunității persoanelor sănătoase, dar și prin comparație asupra imunității persoanelor care suferă de diverse patologii”, conchide Violaine Saint-André, inginer cercetător în unitatea de Imunologie Translațională a Institutului Pasteur și autorul principal al studiului.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, fumatul ucide anual aproximativ 8 milioane de persoane în întreaga lume.
Speranţa de viaţă, comparabilă cu a nefumătorilor abia după un deceniu
O altă cercetare, ale cărei rezultate au fost publicate săptămâna trecută în The New England Journal of Medicine (NEJM), a încercat să determine în ce măsură riscurile pentru sănătate persistă cu adevărat după ce o persoană se lasă de fumat. Studiul s-a bazat pe date medicale obţinute de la aproximativ 1,5 milioane de persoane din Canada, Statele Unite, Regatul Unit şi Norvegia, iar autorii lui au comparat mortalitatea între trei grupuri: fumători activi, foşti fumători și persoane care nu au fumat niciodată.
În cazul foștilor fumători, este nevoie de timp pentru ca riscurile pentru sănătate să dispară complet. Spre exemplu, pentru a avea din nou o speranţă de viaţă comparabilă cu cea a unei persoane care nu a fumat niciodată, o persoană care a renunţat la tutun trebuie să aştepte 10 ani.
Autorii studiului spun însă că beneficiile după renunțarea la fumat „apar deja după trei ani”. Mai exact, oamenii de știință au constatat că, după trei ani, grupul de foști fumători a recâștigat, în medie, cinci ani de viață, adică jumătate din drumul spre o speranţă de viaţă normală.
Efectele benefice sunt vizibile indiferent de vârsta la care se renunţă la fumat, mai spun autorii cercetării, dar sunt mult mai evidente la persoanele sub 40 de ani.