„Dorința de a-i umili pe ceilalți - semnala psihologa Karen Horney în studiul citat - este predominantă la acele persoane a căror stimă de sine a fost rănită prin umilire și care au devenit astfel răzbunătoare. De obicei, ele au trecut printr-o serie de experiențe umilitoare în copilărie, experiențe care pot fi legate de situația socială în care au crescut - cum ar fi apartenența la un grup minoritar sau faptul de a fi fost săraci și de a fi avut rude bogate - sau de propria lor situație individuală: au fost discriminați în favoarea altor copii, respinși, tratați precum un obiect de joacă de către părinți, au fost uneori răsfățați, iar alteori făcuți de rușine și respinși. Adesea, experiențele de acest tip sunt uitate din cauza caracterului lor dureros, dar ele revin în conștiință dacă problemele legate de umilire sunt clarificate.”
Tendințe neconștientizate
Mai departe: „Însă la adulții nevrotici nu pot fi observate niciodată rezultatele directe ale acestor situații din copilărie, ci numai rezultatele lor indirecte, rezultate care au fost întărite prin trecerea printr-un «cerc vicios»: sentiment de umilire; dorință de a-i umili pe ceilalți; sensibilitate sporită la umilire din cauza fricii de represalii; dorință intensificată de a-i umili pe ceilalți. Tendințele de a umili sunt profund refulate, de obicei pentru că nevroticul, știind prin propria sa sensibilitate cât de rănit și răzbunător se simte când este umilit, se teme instinctiv de reacții similare din partea altora. Dar unele dintre aceste tendințe pot ieși la suprafață fără ca el să fie conștient: printr-o accidentală lipsă de considerație față de ceilalți, cum ar fi lăsându-se așteptat, prin punerea accidentală a altora în situații jenante, prin faptul că îi face pe ceilalți să se simtă dependenți. Chiar dacă nevroticul nu este deloc conștient că își dorește să îi umilească pe ceilalți sau că a făcut acest lucru, relațiile lui vor fi impregnate de o anxietate difuză care se dezvăluie printr-o constantă anticipare a mustrării sau umilirii sale.”
Masca admirației
În completare: „Inhibițiile care rezultă din sensibilitatea la umilire apar adesea sub forma unei nevoi de a evita orice lucru care ar putea părea umilitor pentru ceilalți; un astfel de nevrotic, de exemplu, poate fi incapabil să critice, să refuze o ofertă, să concedieze un angajat, ceea ce face ca el să pară adesea excesiv de atent sau de politicos. În cele din urmă, tendința de a umili se poate ascunde în spatele tendinței de a admira. Deoarece aplicarea de umilințe și oferirea de admirație sunt diametral opuse, cea din urmă oferă cel mai bun mijloc de a eradica sau ascunde tendințele către prima. Acesta este și motivul pentru care ambele extreme se regăsesc frecvent la aceeași persoană. Există mai multe moduri în care cele două atitudini pot fi distribuite, iar motivele acestei distribuții depind de individ.”
Orbește de la o extremă la alta
Anume: „Ele pot apărea separat în diferite perioade ale vieții, o perioadă de dispreț general față de oameni succedând unei perioade de idolatrizare a eroilor; poate exista admirație pentru bărbați și dispreț pentru femei sau invers; poate exista o admirație oarbă pentru una sau două persoane și, în același timp, un dispreț la fel de orb față de restul lumii. În procesul de analiză se poate observa că cele două atitudini coexistă, de fapt. Un pacient poate, în același timp, să admire și să disprețuiască orbește analistul, fie reprimând unul dintre aceste două sentimente, fie oscilând între ele.”
„Chiar dacă nevroticul nu este deloc conștient că își dorește să îi umilească pe ceilalți sau că a făcut acest lucru, relațiile lui vor fi impregnate de o anxietate difuză care se dezvăluie printr-o constantă anticipare a mustrării sau umilirii sale.”, Karen Horney, psihologă
„Deoarece aplicarea de umilințe și oferirea de admirație sunt diametral opuse, cea din urmă oferă cel mai bun mijloc de a eradica sau ascunde tendințele către prima.”, Karen Horney, psihologă