Unul dintre cele mai grele momente ale copilăriei a fost când am aflat că mama mea, jurnalist cât se poate de activ atunci, a fost internată într-un spital din Chişinău, bătută de nişte necunoscuţi, buni vorbitori de limba rusă, neidenficaţi ori descoperiţi vreodată. Erau anii în care reîncepuse ofensiva rusă în Moldova, iar orice persoană care putea pune piedică Moscovei era vânată fără milă. Jurnaliştii români detaşaţi la Chişinău erau cap de listă.
Poate de aceea Moldova a fost şi a rămas unul dintre subiectele sensibile pentru mine. Nu mi-a fost foarte simplu să-l ascult pe preşedintele României cum foloseşte, vorbind despre Moldova, combinaţii nefericite de cuvinte.
Marţi, la Bucureşti:
Întrebare: Când va fi posibil să facem acest referendum, să ne unim cu Moldova?
Klaus Iohannis: Atunci când ambele popoare vor hotărî că vor acest lucru, atunci se va întâmpla.
Vineri, la Bruxelles, întrebat de mine:
Întrebare: Despre cetăţenii moldoveni aţi făcut o afirmaţie zilele trecute că am fi popoare diferite.
Klaus Iohannis: Nu, am spus că suntem naţiuni diferite, nu popoare diferite.
Întrebare: Sunteţi sigur că aţi folosit termenul de naţiuni?
Klaus Iohannis: Sunt sigur, da.
Aşa că mi-a fost mai greu să înghit “baletul” ăsta lingvistic.
Că un om politic poate să sară de la o gafă la alta fără să clipească, am mai văzut, nu e nimic nou. Nu asta m-a şocat, ci siguranţa arogant-superioară (ştiu, e aproape un pleonasm) a lui “Sunt sigur, da!” venită de la un domn care cu doar câteva zile înainte era “aproape” hotărât să comande un referendum fără mare valoare juridică în sine şi care costă contribuabilul vreo câteva milioane de euro, doar ca să puncteze puţin în campania începută prea devreme. Bine, drept e, preşedintele actual nu e nici primul şi nici ultimul lider care îşi comandă un referendum doar că aşa are el chef.
Speram însă să fie preşedintele care să stopeze asta. Lista de dezamagiri produse de dl Iohannis începe să fie tot mai lungă. Tensiunea alegerilor care vin peste el îi provoacă gafe care fac celebrul “Ghinion!” o mică glumă.
Nehotărât, arogant, lipsit de carismă în afara televizorului, auto-urcat pe un piedestal din imitaţie de fildeş, împărţitor de bilete de favoare inutile, lansat în tot felul de dispute cu premieri şi lideri politici pe care nu are niciodată energia şi nici determinare să le ducă până la capăt pe modelul Băsescu “ori eu, ori voi”, fan de chichiţe legislative care nu-l ajută nici pe el, nici pe adversari, am avut tot timpul senzaţia că dl Iohannis e aproape preşedinte.
Din nefericire pentru noi toţi, fani sau nu ai lui, aproape nu e tot una cu acolo.