Uneori soarta se joacă cu viaţa unui om, învârtindu-l ca pe o clătită în tigaie. Marele actor, performer şi în regie Horaţiu Mălăele mi-a povestit o întâmplare, care chiar te pune pe gânduri. Luase bacalaureatul şi venise din Târgu-Jiul natal la Bucureşti să dea examen la facultate. Toată lumea, în frunte cu el descoperise talentul lui la desen, care l-a urmărit toată viaţa, aşa că s-a înscris la Facultatea de Arte Frumoase să dea concurs de admitere. Mai erau puţine zile până la examen şi provincialul Mălăele a luat troleibuzul să se plimbe niţel prin Cişmigiu. Dar a apucat-o pe străduţa din spatele Teatrului Bulandra, la Podul Izvor. Printr-o fereastră deschisă a auzit două voci într-o discuţie, veneau din cabina actorilor. A rămas împietrit, a recunoscut vocile lui Toma Caragiu şi Liviu Ciulei. Fermecat stătea sub fereastra cu pricina până când la geam a apărut Ciulei, care a aruncat chiştocul ţigării. I-a căzut mucul de ţiagră chiar în cap lui Mălăele. Şi toate gândurile tânărului oltean s-au răsturnat, “ de ce chiştocul marelui Ciulei mi-a căzut tocmai mie în cap”? A doua zi şi-a retras actele de la Facultatea de Arte Plastice şi s-a înscris la concursul de admitere la Facultatea de Teatru. “Chiştocul de ţigară stă la loc de cinste în sufragerie”!