Ioan Aurel Pop: Dacă am găsi o modalitate de a selecta valorile și de a nu lăsa ca lângă un laureat Nobel să ajungă într-o funcție de conducere un incapabil complet sau om stupid care se consideră egal cu el, atunci cred că am asana societatea. Și am ajunge la un lucru foarte simplu: o societate funcționează bine când cei mai valoroși, mai dotați, mai instruiți și mai culți ajung în frunte. La noi, se consideră că dacă ai dreptul să fii ales, indiferent de calități, poți să conduci o societate, ceea ce e greșit. Eu mă mir de ușurința cu care, în aceste vremuri, se zbat unii să fie miniștri. Păi, astăzi, să fii astăzi ministrul Sănătății, în perioadă de criză, să fii ministrul Fondurilor Europene, când ne batem pentru banii europeni, e o mare răspundere. Eu mă aştept să lupți pentru a găsi pe cineva potrivit, iar cineva potrivit trebuie să fie un om responsabil și să își asume. Ajungi ministru și constați că nu poți să faci faţă, dar nu te dai deoparte. Dincolo de faptul că, dacă se întâmplă un lucru scandalos, nepotrivit, sub ministeriatul tău, la noi, demisia de onoare e o legendă. Toate acestea s-ar cuveni îndreptate și s-ar putea îndrepta, după părerea mea. Și atunci, ar intra în Parlament oameni care se bucură de încredere. Fiindcă nu poți să intri în Parlament dacă nu ai condus nici măcar o echipă de studenți sau un grup de elevi, dacă nu ai făcut ceva într-o școală sau oriunde, în viață. Noi avem parlamentari care s-au trezit direct parlamentari, fără să fi avut niciun serviciu înainte.
Jurnalul: În acest moment, oamenii de valoare fac un pas în spate. Cum se poate schimba acest fenomen?
I.A.P.: Recâștigând încrederea. Iar încrederea se recâștigă atunci când e o speranță bună. Toate acestea au fost lăsate pe plan secund în ultimele decenii în România. Dacă am reuși să recâștigam încrederea că o societate despre care se spune că e coruptă se poate schimba în bine, atunci ar putea intra și oamenii foarte instruiți, dotați și onești. Dar oamenii onești, când văd câte lucruri se petrec la nivel superior și când văd că ne confruntăm cu atâtea crize - și mondiale, dar și unele datorate neputinței noastre - sunt descurajați. Ar trebui să recâștigam această încredere și asta nu se poate face dintr-odată. Dar eu sunt convins că se poate, printr-un proces de asanare, prin care și intelectuali să pătrundă în spațiul politic, aşa cum se întâmpla în epoca interbelică. Un Nicolae Iorga, membru al Academiei, era ministru, prim-ministru. Se putea îmbina erudiția cu deținerea puterii. Soluție miraculoasă însă nu există. Academia Română dă mereu mesaje prin care arată că trebuie prețuite valorile adevărate, trebuie îmbinată bine tradiția cu realitatea prezentă și cu pregătirea viitorului și cu grijă foarte mare pentru acest popor. Dacă ajungi la putere și te gândeşti numai la tine și la binele tău, și la averea ta, totul e fiasco. E nevoie de răspundere publică, grijă pentru bunul public și onestitate, cinste. Și demnitate. Noi trebuie să luptăm pentru drepturile noastre și pe tărâm european, unde e o mare concurenţă, nu să spunem mereu da, da, da.
Jurnalul: Pentru a ajunge la putere oameni cu adevărat valoroși, ar fi nevoie de legi noi, de noi criterii pentru a accede la funcții publice?
I.A.P.: Eu, într-o societate, apreciez mai mult legea morală decât legea juridică, cea care pedepsește. Pe de altă parte, nici fără pedepse nu se poate merge înainte. La noi, s-a creat și impresia că orice ai face scapi ușor - ai un avocat bun, justiția e îngăduitoare… Or, societățile civilizate pe care le admirăm încă astăzi, ale Occidentului, s-au clădit printr-o chimie foarte fină dintre recompense și pedepse. Omul are nevoie de ordonare, de disciplinare. Or, asta ne-ar plăcea să vină numai prin legea morală, prin convingere, dar convingerea trebuie îmbinată cu constrângerea. La noi, nu se ocupă nimeni de aceste lucruri și din cauza asta societatea băltește într-o lipsă de principii. Principiile morale sunt fundamentale. Un om care ajunge într-o funcție politică, după părerea mea, nu ar trebui restrâns prin lege să nu facă anumite lucruri, ci prin răspunderea morală. De aceea, când se intră într-o asemenea funcție, ar trebui găsite niște criterii. Nu poți să intri în Parlamentul României dacă nu cunoști parcursul unei legi, dacă nu ești în stare să faci deosebirea dintre o hotărâre de guvern şi o lege. Sunt unii care ajung în Parlamentul României și când se discută bugetul adorm, pentru că nu știu despre ce e vorba. Prin urmare, ar trebui o educație elementară făcută înainte. În Parlament poate să intre un cântăreţ de muzică ușoară, unul de muzică populară, un arhitect, un inginer, un tehnician, un muncitor. Toți ar trebui cumva aduși înainte la același numitor. Jumătate dintre parlamentarii noștri nu cunosc mecanismul de funcționare a Parlamentului. Dacă îi întrebi de articole constituționale... E nevoie de pregătire pentru o funcție politică.
Jurnalul: S-a vorbit și de testare psihologică pentru anumite funcții. Ar fi utilă?
I.A.P.: Nici asta nu e un lucru chiar de ironie. Vedeți ce se întâmplă. Facem testări psihologice și după 6 luni se sinucide sau face un gest disperat prin care ia alte vieți. În fiecare instituție ar trebui să avem un psiholog.
Anunțul făcut pe Facebook, vineri seară, de președintele Ioan Aurel Pop
„Dragi Prieteni,
Mi-am propus, din mai multe motive, să intervin cât mai rar pe Facebook și în mijloacele de difuzare în masă în general. Dar, în urma unor menționări din ultimul timp ale numelui meu, legate de scena politică, trebuie să precizez din nou că singura politică pe care o fac este aceea a Academiei Române și singura mea preocupare publică este menținerea acestei venerabile instituții la nivelul stabilit de fondatori și de înaintași, întru promovarea valorilor intelectuale autentice, a cercetării științifice și creației culturale la standardele cele mai înalte”.