Copil de şcoală fiind, nici nu ştiu ce m-a atras să reţin o expresie, aparent, atât de simplă. "Formă fără fond!" Poate aliteraţia, probabil logica, posibil fascinaţia pentru una dintre primele lecţii care m-au ajutat să înţeleg ce se întâmplă în lume dincolo de gardul şcolii şi cercul familiei… cert este că nu mi-a ieşit din cap. E drept, m-a ajutat şi istoria. Am deschis ochii - social, politic şi jurnalistic vorbind - într-o ţară în care "formele fără fond" au ţinut loc de doctrină şi uneori chiar program de guvernare. Un adevărat "raison d'être" şi nu mă franţuzesc degeaba.
În secolul XIX, "formele fără fond" au fost răspunsul la importul, mai ales din Franţa, de instituţii, legi şi ceremonii. Astăzi sunt ultima modă în politică. Importul e mai subtil, negocierile ascunse, iar discursul public nu scoate niciun cuvânt despre "influencerii" francezi, ca să nu le zicem, grosier, stăpânii.
Nu e teoria conspiraţiei, e realitatea. România e un fel de loc de joacă pentru marile puteri. Ceea ce într-o lume în care ignorarea e mai rea decât dispariţia nu e rău - înseamnă că exişti şi contezi. Americanii, ruşii, nemţii au ceva vechime. Francezii, influenţi prin anii ‘90, au revenit în cărţi. Cam de când Macron şi al lui En Marche au acaparat scena franceză.
Neclari doctrinar, lipsiţi de experienţă, eterogeni, şi-au tot căutat corespondenţi. Inclusiv în România. De ceva vreme, se zice că l-au găsit. Deşi doritori erau destui, variante nu prea aveau. Nu o să numesc aici cine e "descoperirea", deşi deja e secretul lui Polichinele, dar o să-l descriu sumar. Vorbim de o formaţiune vie online, moartă offline, condusă de un domn pe model En Marche, cam ca apa sfinţită care nu tratează, dar ajută la psihic, fără o doctrină clară, oricând gata să fie socialist, popular, dar şi ecologist măcar prin profesie, cool pentru tineri, dar gata să-şi facă o cruce în public ca să placă electoratului rural. Nu ţine la confruntări, ştie asta, le evită, iar eschiva e vândută drept eleganţă. Pe scurt, multe cuvinte, fapte puține, aroganţă cât încape. Ce mai, un partid în plus pe lângă dezamăgitoarele partide clasice.
Daca nu l-aţi recunoscut, sper să-l recunoaşteţi în curând! Sigur-sigur, o să-l remarcaţi. În ziua de astăzi, formele nu trebuie să aibă fond, ajung fondurile.