Slovenul Aleksander Ceferin, unicul candidat la alegerile pentru funcţia de preşedinte al Uniunii Europene de Fotbal (UEFA), de joi, s-a afirmat din 2016 atât prin opoziţia sa faţă de Gianni Infantino, preşedintele FIFA, cât şi prin gestionarea sa rectilinie a forului continental, relatează AFP.
Principalele sale realizări? "Reforma guvernanţei cu limitarea mandatelor, dar mai ales menţinerea unităţii fotbalului european", susţine anturajul său.
Luându-i locul în 2016 francezului Michel Platini, suspendat din orice activitate legată de fotbal, şi preferat la vot olandezului Michael van Praag, Ceferin, pe atunci preşedintele Federaţiei slovene de fotbal, a ajuns oarecum surprinzător la conducerea puternicei confederaţii europene.
De atunci, el încearcă să impună un stil fără înflorituri, departe de lumina proiectoarelor apreciată de predecesorul său francez.
"Se poate vedea la el dorinţa de a acorda mai multe locuri cluburilor mici şi naţiunilor prin crearea unei a treia cupe europene şi a Ligii Naţiunilor", conform analizei lui Didier Primault, director al Centrului de drept şi economie în sport (CDES) de la Limoges, în opinia căruia este totuşi "prea devreme pentru a spune dacă aceste măsuri au efect".
"Bilanţul său de la preluarea mandatului, nu putem însă să-l judecăm prea mult. Doar după realegerea sa, probabil că va lua decizii de mare importanţă", a analizat, la rândul său, un specialist al fotbalului european. "Uniunii (UEFA) îi revine datoria de a mişca lucrurile, pentru că unii aşteaptă aceste schimbări, iar alţii se îndoiesc", a mai spus acesta.
Bănuit de a fi marioneta lui Infantino, fost secretar general al UEFA şi care a contribuit la alegerea sa după instalarea la FIFA, Ceferin s-a eliberat destul de rapid de acest stigmat. Pentru aceasta, el a mizat pe Asociaţia Europeană a Cluburilor (ECA), prezidată de italianul Andrea Agnelli, patronul clubului Juventus Torino.
ECA îl susţine în oponenţa sa faţă de proiectul unei Cupe Mondiale a cluburilor lărgită de la 7 la 24 de echipe şi a unei Ligi Mondiale a Naţiunilor (cu promisiunea unor încasări de 25 miliarde dolari), dorită de Infantino, însă care ar ameninţa direct puternica Ligă a Campionilor şi ar devaloriza Liga Naţiunilor recent lansată de UEFA.
În timp ce FIFA vrea să adopte, cel puţin, Cupa Mondială a cluburilor lărgită în luna martie, la Miami, pentru o primă ediţie în 2021, "ce poate face Ceferin în faţa altor confederaţii care îl susţin pe Infantino, la fel ca unele dintre marile cluburi precum Real Madrid , Manchester United sau Manchester City", se întreabă un alt specialist şi un bun cunoscător al dosarului.
Unul din crezurile lui Ceferin este de a menţine echilibrul competitiv între cluburi şi de a răspunde aşteptărilor ţărilor mici. În acest sens, el a lansat Liga Naţiunilor şi a decis să reînfiinţeze din sezonul 2021/2022 o a treia cupă europeană, la care să participe 32 de cluburi.
Prezentat ca decisiv pentru a evita mari ecarturi între cluburile de top, fair play-ul financiar (FPF) este o moştenire din era Platini, introdus la începutul anului 2010. Dacă anumite echipe au fost sancţionate, dezvăluirile recente din Football Leaks au repus în discuţie eficacitatea mecanismului, asigurând că echipe precum Manchester City sau Paris SG au încercat să fenteze regulile.
Football Leaks a determinat UEFA să anunţe că "dacă noile informaţii sugerează că anumite cazuri precedente clasate nu au fost tratate corect, acestea ar putea fi redeschise".
În acest context, congresul de la Roma va trebui să valideze intrarea controversată în Comitetul Executiv al UEFA a preşedintelui clubului Paris Saint-Germain, qatarianul Nasser Al-Khelaifi, desemnat ca reprezentant al ECA. Această numire este denunţată, în special, de preşedintele Ligii spaniole, Javier Tebas, care consideră că includerea patronului canalului beIN Sports, unul din principalii contributori economici ai UEFA, "violează toate regulile de guvernanţă".
AGERPRES