Un capitol este dedicat unei paralele între tratatele de la Trianon și cel dintre Ribbentrop și Molotov, unul în care România s-a întregit, iar al doilea, în care România și-a pierdut o parte din teritoriu. „Dialogul” se petrece în perioada 1995-1996, înainte de intrarea României în NATO, și arată caracterul duplicitar al marilor puteri în raport cu țările mici, ca a noastră.
- În cuvântarea ținută, nu de mult, la Universitatea Babeș-Bolyai, ambasadorul SUA la București a spus: „Nici Tratatul de la Trianon, nici odiosul Pact Ribbentrop-Molotov nu se pot desface”. Ce logică se ascunde aici?
- Frapează punerea pe picior de egalitate, printr-o trăsătură de unire, a două acte istorice la antipod.
- De aici ar rezulta ori că Trianonul a fost, ca și Pactul Ribbentrop-Molotov, o acțiune politică mondială injustă, ori că acordul sovieto-hitlerist este tot atât de just ca și pacea încheiată după primul război mondial. În acest context, faptul că unul poartă semn negativ și celălalt nu, își pierde orice semnificație. Credeți că aceasta dovedește o slabă cunoaștere a istoriei, o lipsă de aprofundare a evenimentelor petrecute pe continentul european în acest secol?
- Ar fi o interpretare superficială a demersului american. Este evident că reprezintă o încercare de arbitrare a conflictelor dintre România și Ungaria, pe de o parte, și România și Rusia (pardon, Ucraina) pe de altă parte.
„Stingem două conflicte. Împușcăm doi iepuri”
- Primul conflict pare tranșat de SUA, în favoarea României, al doilea în favoarea Rusiei (pardon, Ucrainei). Ungariei i se spune să-și înfrâneze pornirile revizioniste ce țintesc Transilvania, iar României să-și ia adio de la Basarabia și Bucovina.
- Pretextul este dorința țărilor noastre de a intra în NATO. SUA mereu subliniază că lipsa oricărui contencios teritorial este condiția principală de acceptare în Pactul Atlantic a unei țări. Problema nu este aceasta: putem concede că e dreptul NATO să reglementeze într-un fel sau altul aderarea la respectiva organizație militară. Problema este confuzia istorică ce se creează prin declarația recentă a ambasadorului american. Trianonul apare la fel de „valabil” ca și acordul Stalin-Hitler de împărțire a Europei. Consemnând înfrângerea imperiului austro-ungar și eliberarea popoarelor asuprite de acesta, Trianonul a restabilit dreptatea istorică, a întors teritoriile cotropite și anexate, la patriile-mamă. Acum tot acest rol progresist al Trianonului în reorganizarea Europei eliberate din ghearele imperiilor se duce de râpă. Pus lângă pactul sovieto-hitlerist, Trianonul împrumută, vrând-nevrând, de la acesta, caracterul arbitrar, de forță. De ce a simțit SUA nevoia să creeze această confuzie? Atât de grave probleme să pună primirea României în NATO, încât să determine o reconsiderare a întregii istorii moderne a Europei?
- Poate SUA s-a gândit să dea și Ungariei o satisfacție. Neputând îmbrățișa revendicările ei teritoriale, cererea de anulare a Trianonului, dar în același timp, nedorind nici să apară ca părtinitoare față de România, a zis: „Domnule, să spunem un NU clar Ungariei, dar ca s-o neutralizăm, să-i spunem - pe alt plan - și României NU. Astfel facem pace. Stingem două conflicte. Împușcăm doi iepuri.
Ce fac puterile mondiale când au de ales între un colos și o țară mică. Politica la nivel înalt
Să se certe cu marele partener pentru un chibiț?
În continuarea capitolului din cartea „Diformitatea liniilor în portret”, Dumitru Popescu dezvăluie cum se face politica la nivel înalt, între SUA și Rusia. Cuvinte potrivite chiar și pentru momentele pe care Europa le trăiește în aceste zile, în care totuși americanii iau atitudine - într-o anumită limită - împotriva invaziei ruse asupra Ucrainei. În plus, aflăm și ce a pățit Ceaușescu când a cerut denunțarea pactului Ribbentrop-Molotov.
- Problema e cine câștigă din acest arbitraj. Nu cumva Rusia (pardon, Ucraina)?
- De aceea să fi sucit și învârtit americanii istoria Europei? Ca să facă jocul Rusiei? Dușmani la cuțite în războiul rece, americanii și rușii sunt departe de a se fi împrietenit după dezmembrarea URSS. Apar noi neînțelegeri și cea mai acută chiar în legătură cu extinderea NATO în răsăritul Europei. Nu mai vorbim că Rusia aspiră din nou la rolul de superputere mondială. Pur și simplu nu văd motivația unui asemenea gest.
- Cel mai greu de înțeles mi se pare baterea în cuie a „Odiosului Pact Ribbentrop-Molotov”. SUA, ca de altfel întreaga lume occidentală, au blamat acest pact. Sigur, l-au făcut uitat la Tratatul de pace de la Paris. Dar după aceea l-au transformat în cal de bătaie politic. Să nu uităm ofensiva în sprijinul țărilor baltice, pentru fundamentarea dreptului la desprinderea de URSS. Presiunile exercitate asupra sovieticilor pentru recunoașterea nevalabilității înțelegerii dintre Stalin și Hitler încetează acum brusc?
- Nemărturisit deschis, i se recunoaște valabilitatea. Din moment ce nu se poate desface înseamnă că rămâne în vigoare. Deși catalogat odios, trebuie să supraviețuiască. Cu toate consecințele. O fi citit ambasadorul greșit? Poate vor urma dezmințiri, explicații, revenirea la o formulă rațională.
- Glumești.
Sacrificarea principiilor pentru interese conjuncturale
- Dar de ce tace Occidentul? Oamenii politici? Presa? De ce nu forțează SUA să se explice?
- Eu știu? România de ce nu i-a cerut explicații? Era cea mai în drept. Să zicem că în Vest declarația nu a fost mediatizată, dar la noi a fost. Presa a publicat cuvântarea ambasadorului.
- Dar dv. ce impresie vă face încurcătura aceasta de mațe?
- E vorba de sacrificarea principiilor pentru interese conjuncturale. Ne este greu să definim aceste interese; cu timpul se vor limpezi. Ceea ce mă izbește, pentru moment, este strania solidaritate dintre marile puteri, pe seama unei țări mici.
- Dar România de ce tace?
- Nu uita că Ceaușescu a îndrăznit să ceară în 1989 lichidarea consecințelor pactului Ribbentrop-Molotov. Poate declarația de acum este replica târzie dată lui Ceaușescu. - Dar i s-a dat și replica imediată. După o lună de zile a fost pus la zid.
- Răspunsul n-a fost suficient de explicit. Ignorând lecția, românii au continuat să murmure. Prin întruniri politice, prin ziare. Ucraina a sărit ca arsă: „Fără Pactul Molotov-Ribbentrop nu încheiem «Tratatul»”. Nici nu a așteptat să exprimăm un punct de vedere oficial.
- A luat-o înainte.
- Și tocmai acum, ca un făcut, hop și ambasadorul american: „Pactul Ribbentrop-Molotov nu se poate desface”.
Rivalitate sau solidaritate
- Vorbeați de solidaritatea marilor puteri. Știam până acum că relația dintre cele două este mai degrabă de rivalitate. De ce să se ajute? Ca să se întărească reciproc? Ele au interes să se slăbească.
- Când au de ales între un colos și o țară mică... Să se certe cu marele partener pentru un chibiț? Aici se face politică mondială, dragul meu.
- Făceam și noi odată.
- Ne-am lecuit. Ne-am cumințit. S-a actualizat vechea zicală carpato-danubiană: „Capul plecat sabia nu-l taie”.