Puterea de reacţie a UE ca întreg şi a ţărilor membre luate separat este pusă la încercare pe mai multe fronturi, din nou. Iar lucrurile pot deveni, din nou, urâte. La graniţa dintre Polonia şi Belarus, o ţară aliată cu Rusia, se agravează o criză a refugiaţilor.
Polonia, condusă de un guvern considerat autoritar, a anunţat că vrea să-şi întărească armata.
Sondaje de opinie arată că polonezii nu vor refugiaţi. Una din reacţiile UE ar putea fi interdicţii pentru două companii aeriene care aduc în Belarus fugari din Orientul Mijlociu, Turkish Airlines şi FlyDubai, foarte importante pentru turismul european şi regional, scrie Ziarul Financiar.
Însă Uniunii tot ce i-ar mai trebui este un Erdogan înfuriat. Preşedintele Turciei poate deschide un alt robinet cu refugiaţi, cu sirieni goniţi de război care şi-au găsit la el în ţară refugiu.
De asemenea, din Balcani vin semnale că Bosnia şi Herţegovina, o ţară predispusă la conflicte entice, riscă să se dezmembreze, poate violent. Războaiele iugoslave au fost de o violenţă feroce, chiar dacă au fost în curtea din spate a Occidentului. În Bosnia trăiesc musulmani, croaţi şi sârbi bosniaci. Sârbii bosniaci sunt sprijiniţi de Serbia, o ţară condusă, de asemenea, de un guvern care a acaparat puterea şi care este un aliat de încredere al Rusiei.
Dacă UE nu reacţionează în această problemă, alţii o vor face. Turcia lui Erdogan încearcă de mult timp să-şi crească influenţa în regiune. La fel şi Rusia şi China. Nu în ultimul rând, conflictul dintre armata guvernamentală ucraineană şi trupele separatiste din estul Ucrainei, care sunt sprijinite de Moscova, a început din nou să fumege. Oameni mor din nou acolo. Peste toate acestea se suprapune o criză a gazelor naturale şi energiei în care mulţi arată cu degetul spre Kremlin, principalul furnizor de gaze extern al Europei.
Dar în acest moment atenţia este capturată de ce se întâmplă la graniţa dintre Polonia şi Belarus. De câteva luni, la început mai timid, apoi cu mai multă energie, persoane fără documente care spuneau că sunt din Afganistan, Irak sau Siria au încercat să treacă graniţa în Polonia pentru a ajunge, spun ei, mai depare în Occident. Încercări similare au raportat şi statele baltice.
Guvernele ţărilor europene implicate au promovat ideea, îmbrăţişată şi de Comisia Europeană, că tot ce se întâmplă este un plan bine pus la punct al guvernului de la Minsk, condus de „ultimul dictator al Europei“ Alexandr Lucaşenko.
Acesta ar încerca astfel să se răzbune pentru sancţiunile economice şi financiare cu care UE încearcă să pună presiuni pe economia bielorusă şi pe anturajul liderului după ce acesta a pornit o campanie agresivă de distrugere a opoziţiei. Polonia a adus dovezi că persoanele care forţează graniţa sunt împinse de la spate de oameni ce par să facă parte din forţele armate ale Bielorusiei.
În presa europeană circulă poveşti despre o adevărată industrie a traficului de imigranţi în ţara vecină. Mecanismele funcţionează mult prea bine pentru a nu fi ceva orchestrat la nivel de administraţie. Doar că zilele trecute s-a vorbit despre un adevărat asalt, cu sute de participanţi, asupra unui punct de trecere a frontierei poloneze. Grănicerii polonezi au rezistat, iar guvernul bielorus a fost din nou acuzat că stă în spatele acestei acţiuni. Mai mult, Varşovia a reacţionat în forţă, suplimentând trupele de grăniceri cu 12.000 de militari, după cum scrie Politico. Filmări ale ministerului polonez de interne arată ceea ce par a fi militari bieloruşi în uniforme de camuflaj escortând sute de oameni, inclusiv copii, spre graniţa poloneză. O televiziune rusă de propagandă s-a grăbit să difuzeze imagini live dintr-o tabără de imigranţi de lângă graniţa poloneză.
Comisia Europeană şi Parlamentul European au condamnat şi ele rapid Minskul, vorbind de „exploatarea migranţilor pentru jocuri de putere“. Iniţial, Poloniei i s-a cerut să-i ajute pe cei vulnerabili (Asociaţia Medicilor Fără Frontiere spune că mulţi dintre cei împinşi spre Polonia sunt la limita puterilor, înfometaţi şi slăbiţi de frig ñ graniţa este pe un teren dificil) şi să evite orice escaladare, dar apoi CE şi-a schimbat mesajul într-unul de solidaritate cu statele est-europene, vorbind de un „atac hibrid“ orchestrat de Minsk. CE vorbeşte, de asemenea, despre noi sancţiuni, pe de o parte asupra companiei aeriene bieloruse Belavia, ceea ce ar afecta negativ afacerile cu închiriere de avioane ale unor firme irlandeze, iar pe de alta asupra Turkish Airlines şi FlyDubai. Aceste companii ar fi folosite de imigranţi pentru a ajunge în Belarus.
Din Lituania vine avertismentul că „din iulie, peste 20 de persoane care au trecut illegal graniţa au fost identificate ca fiind membri ai unor grupări teroriste radicale“. Avertismentul l-a dat un oficial lituanian, dar acesta nu a specificat despe ce grupări teroriste este vorba. Aici trebuie menţionat că Turcia şi SUA i-au catalogat ca terorişti şi pe membrii unor organizaţii ale kurzilor irakieni. Ori „asaltul“ recent asupra graniţei poloneze a fost condus de kurzi irakieni.
Deşi i s-a propus, Polonia nu a acceptat ajutor internaţional în problema de la graniţă. Un sondaj de opinie publicat în octombrie de The Warsaw Business Journal a găsit că peste trei sferturi din polonezi nu vor migranţi la ei în ţară şi cred că de vină pentru criza de la graniţa cu Belarus este Lukaşenko. Tot în acea lună, liderul partidului de guvernământ din Polonia Jaroslaw Kaczynski a prezentat planurile unei legi pentru „apărarea gliei strămoşeşti“ prin care s-ar întâri „radical“ armata în condiţiile în care ţara se confruntă cu presiuni migraţioniste dinspre Belarus.
Kaczynski este de departe cel mai puternic politician din Polonia şi imprimă politicii tendinţe puternice naţionaliste şi tradiţionaliste. Partidul său guvernează într-o alianţă cu biserica catolică. Unele din politicile sale au stârnit nemulţumirea unei părţi semnificative din populaţie, iar criza de la graniţă vine chiar în acest context. Kaczynski poate urma acum cu uşurinţă exemplul lui Viktor Orban, care vorbeşte de Ungaria ca de o fortăreaţă care apără cultura europeană. Nici Orban nu vrea imigranţi, în special musulmani, la el în ţară. Premierul maghiar îşi laudă acum inspiraţia de a construi un gard la graniţa cu Serbia. Polonia vrea să facă la fel la graniţa cu Belarus.
Între timp, numărul imigranţilor găsiţi morţi în zona de graniţă poloneză creşte. Ministrul german de interne Horst Seehofer a trimis trupe la graniţa cu Polonia, pe care vrea s-o ţină deschisă, şi a dat vina pe Rusia pentru criza migranţilor.
Un sondaj de opinie publicat în octombrie de The Warsaw Business Journal a găsit că peste trei sferturi din polonezi nu vor migranţi la ei în ţară şi cred că de vină pentru criza de la graniţa cu Belarus este Lukaşenko.
(sursa: Mediafax)