Succesoare a Academiei Domnești de la Sfântul Sava (1694), Universitatea din București a contribuit, de-a lungul celor 162 de ani de existență, la formarea elitelor intelectuale și profesionale ale țării și la dezvoltarea vieții academice românești. În raportul înaintat domnitorului la 3 iulie 1864, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Dimitrie Bolintineanu, argumenta necesitatea reunirii facultăților din Capitală într-o singură instituție, capabilă să ofere învățământului superior „un tot, o unitate, un corp universitar colectiv”, după modelul universităților din statele europene. Inițiativa se bucura de sprijinul Consiliului Superior de Instrucțiune, care își exprimase avizul favorabil prin procesul-verbal din 25 iunie 1864.
Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul
Au cuvântul cercetătorii Arhivelor Naționale ale României (ANR): „Aprobând raportul prin rezoluția «să aprobă», Alexandru Ioan Cuza a semnat, în ziua următoare, decretul domnesc prin care se stabilea că «facultățile din București unite împreună vor purta numele de Universitatea din București». Același act prevedea și alegerea rectorului Universității și a decanilor de către profesorii facultăților. Cu prilejul acestei aniversări, vă prezentăm decretul domnesc de înființare a Universității din București (4 iulie 1864), însoțit de raportul lui Dimitrie Bolintineanu (3 iulie 1864). Documentele originale se păstrează în fondul Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (dosar nr. 122/1864) și pot fi consultate în Sala de Studiu a Arhivelor Naționale.
În raportul înaintat domnitorului Cuza la 3 iulie 1864, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Dimitrie Bolintineanu, argumenta necesitatea reunirii facultăților din Capitală într-o singură instituție: „un tot, o unitate, un corp universitar colectiv”.
Succesoare a Academiei Domnești de la Sfântul Sava (1694), Universitatea din București a contribuit la formarea elitelor intelectuale și profesionale ale țării și la dezvoltarea vieții academice românești.
Citește și Viața și moartea lui Alexandru Ioan Cuza, zis și „Cuzaki” sau Alexandru Adam