Uraganul Irma, format în Oceanul Atlantic după devastatorul uragan Harvey, a lovit Florida cu vânturi de peste 200 de kilometri la oră şi cu ploi torenţiale, a lăsat 560 de mii de locuinţe fără electricitate, a făcut victime şi a determinat cele mai mari evacuări din istoria Statelor Unite ale Americii, începând de vineri seară. În Miami, în timpul uraganului Irma, s-a aflat şi Florin Danilov, regizor şi director de imagine român rămas blocat în hotel. Acesta a ajuns în Statele Unite pentru a căuta colaboratori pentru producerea unui scurtmetraj, alături de un alt regizor din România, Alex Ceauşu. Călătoria a luat o întorsătură neplăcută, cu proiecte amânate şi cu o privelişte asupra “furtunii monstru”.
Georgiana Oprea: De ce nu ai reuşit să pleci înainte să se instaleze furtuna?
Florin Danilov: Când am aflat că Irma se apropie de Florida şi planurile noastre au fost date peste cap, am hotărât să plecăm acasă. Asta era în perioada 5-6 septembrie. Găsisem avion pentru vineri, 8 septembrie. Din păcate, din cauza uraganului, aeroportul s-a închis de pe 7 septembrie şi ne-am trezit că aveam avionul următor abia pe 12 septembrie. În acel moment, mi-am dat seama că nu putem pleca, maşina a rămas blocată în garajul clădirii, fără provizii şi cumva abanonaţi. Era varianta să închiriem altă maşină şi să plecăm din Miami, dar ne-am răzgândit şi bine am făcut. Dacă am fi plecat cu maşina era poate mai grav. Rămâneam fără benzină, deoarece au fost mari probleme. Aşa că am mers repede la un market, am luat apă, mâncare şi tot ce am mai considerat necesar pentru trei sau patru zile. Menţionez că în acel moment, când se ştia că a doua zi vine furtuna, în magazine era un calm extraordinar. După ce am luat proviziile, ni s-a comunicat că nu mai avem voie să ieşim din clădire până trece furtuna. Iniţial, s-a luat apa caldă, după care curentul. Din fericire, clădirea a avut generator şi în apartamentul nostru a rămas o singură priză funcţională.
G.O: Cum te simţi ştiind că te-ai aflat atât de aproape de “furtuna monstru”, după cum a fost numită în presa americană?
F.D: Aş minţi dacă aş spune că nu mi-a fost deloc teamă. Însă, într-o oarecare măsură, noi, ca românii ce nu au mai trecut prin aşa ceva, eram puţin nepăsători. Am avut şi puţin noroc, pentru că Irma trebuia iniţial să lovească coasta de est, şi anume Miami Beach, dar s-a deplasat către partea de vest. Chiar şi aşa, în momentele când a fost cel mai aproape de noi, stăteam la geam şi efectiv geamurile imense şi extrem de solide tremurau sub puterea vântului şi tremurau atât de tare încât aveam impresia că trebuie să stau cu mâna pe ele ca nu cumva să cedeze. Dacă mă duceam în pat, la fiecare rafală mai puternică, aveam impresia că un metrou sau tren trece pe lângă noi făcând să vibreze toţi pereţii şi patul şi vorbim de o clădire imensă de 20 de etaje. Recunosc că au fost câteva momente grele şi din cauza liniştii depline în care nu auzeai decât vântul puternic, ore în şir, nimic altceva.
G.O: Care este peisajul de ansamblu din Miami din prezent?
F.D: Mă aşteptam la mai multe stricăciuni, dar, din fericire, nu a fost cazul. Tot ce înseamnă palmieri, copaci, semne de circulaţie au avut de suferit. Clădirile mai puţin, am văzut câteva bărci de lux avariate, câteva clădiri cu probleme la acoperiş. Au fost şi inundaţii, dar s-au retras destul de repede şi doar nisipul din ocean sau alte mizerii au rămas de curăţat. Menţionez că astăzi au deschis un singur supermarket şi, cu toate că proviziile erau limitate, oamenii erau extrem de civilizaţi, cu zâmbetul pe buze ca şi cum nimic grav nu s-a întâmplat.
G.O: Ai fost acolo când vremea era mai prietenoasă. Cum se schimbau lucrurile de la o zi la alta?
Odată ce se ştia clar că vine furtuna, străzile au început să fie monitorizate de poliţie, efectiv erau peste tot, au ajutat pe cât posibil la evacuare, după care au început să blocheze şi să patruleze zonele continuu. Şi pe timpul furtunii vedeam maşini mari de poliţie patrulând.
G.O: Cum au decurs lucrurile în ceea ce priveşte proviziile? Autorităţile au venit în ajutorul oamenilor sau proviziile constau în puterea financiară a fiecăruia?
F.D: Am ieşit din hotel ieri, pentru prima dată după furtună, şi am dat de o clădire, o fundaţie ceva, care oferea alimente celor care nu aveau. Pe lângă asta, şi la noi la hotel erau cei care aveau grijă de clădire, ne-au arătat o cameră cu provizii de unde puteam să luăm ce voiam. Din ce am văzut, cam toţi şi-au făcut provizii şi nu alergau pe străzi după alimente. Oricum, o mare parte au plecat din Miami.
G.O: Câte persoane au rămas, asemenea ţie, blocate în hotel? Care a fost atmosfera de ansamblu din interiorul hotelului?
F.D: Au rămas maxim patru sau cinci persoane în clădire şi doi paznici. Totul era pustiu, ne plimbam în el ca într-un film. Singurătate combinată cu puţină adrenalină, cu simţul aventurii, dar nu se auzea nimic... doar vântul.
G.O: Cum ai perceput orele dinaintea furtunii? Ţi-a fost frică sau ai avut încredere că va fi bine?
F.D: Cum am mai spus, fără experienţa unei alte furtuni de acest calibru, nu ne-a fost teamă. Mai mult curiozitatea ne ţinea alerţi. Mai frică ne era de ce se va întâmpla după furtună, cât timp vom sta izolaţi şi nu vom avea voie să ieşim. Pe scurt însă, am rămas plăcut impresionat de oamenii de aici. Foarte energici, civilizaţi, extrem de precauţi şi chiar glumeţi în orice moment aş fi discutat cu ei.
Situaţia actuală din Miami
În prezent, în Miami se inventariază stricăciunile, mai mici decât se aşteptau autorităţile iniţial, şi se începe curăţarea străzilor. De asemenea, oamenii care şi-au părăsit casele pe timpul furtunii încep să se întoarcă. Chiar dacă ochiul furtunii a ocolit Miami, vântul foarte puternic şi valurile uriaşe au provocat pagube. Mii de case au rămas fără electricitate, iar Casa Albă a anunţat că poate dura câteva săptămâni până când electricitatea va fi restaurată complet. Estimările sugerează că cele două uragane care au lovit Statele Unite ale Americii, Harvey şi Irma, au adus pagube financiare de până la 290 de miliarde de dolari.
Cei doi regizori români, Florin Danilov şi Alex Ceauşu, sunt în continuare în Miami şi aşteaptă redeschiderea aeroportului pentru a se întoarce în ţară. Pentru moment, planurile privind proiectul la care lucrează au fost amânate.
Florin Danilov, regizor român: “Geamurile imense şi extrem de solide tremurau sub puterea vântului şi tremurau atât de tare încât aveam impresia că trebuie să stau cu mâna pe ele ca nu cumva să cedeze