Aceasta este întrebarea care, într-un fel sau altul, a revenit cu o semnificativă frecvență pe parcursul dezbaterii organizate la Fundația Europeană Titulescu, al cărei moderator a fost profesorul universitar dr. Adrian Năstase, președintele acestei prestigioase entități a mediului nostru cultural și diplomatic.
Dezbatere care i-a avut ca invitați speciali pe excelența sa Mihai Gribincea, ambasador al Republicii Moldova în România și pe senatorul Titus Corlățean, personalități reprezentative ale vieții diplomatice și culturale care au avut și au o contribuție majoră la dezvoltarea și relațiilor dintre cele două state și la promovarea ideilor de identitate, de unitate și de continuitate a destinelor locuitorilor de pe cele două maluri ale Prutului.
Astfel, ambasadorul Mihai Gribincea este recunoscut nu numai ca un diplomat profund atașat misiunii sale, dar și ca un istoric prestigios și un promotor al valorilor esențiale ale spiritualității românești. Fapt semnificativ, în momentul de față, domnia sa este implicat, alături de profesorul Adrian Năstase, în pregătirea volumului ,,Hărțile Basarabiei’’ , care urmează să apară în ciclul de albume editat sub egida Muzeului Național al Hărților și Cărților Vechi și care va cuprinde peste 400de documente cartografice, în marea lor majoritate inedite.
La rândul său, senatorul Titus Corlățean, cumulează o bogată experiență diplomatică, ministerială , de parlamentar și de europarlamentar, domnia sa fiind unul dintre cei care au avut o contribuție majoră la susținerea demersurilor pro-europene din Republica Moldova. De asemenea,Titus Corlățean este autor al unui studiu de referință - ,,Succesiunea statelor în dreptul internațional.Caz particular Republica Moldova’’(2012)- fiind și un mentor al noilor generații de promotori ai parcursului proeuropean al fraților noștri, între care s-a remarcat tânărul europarlamentar Andi Cristea, președintele Delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova.
Revenind la întrebarea la care făceam trimitere în titlul acestor notații, câteva variante posibile de răspuns au fost formulate, cu realism, de către invitați și de către participanții la dezbatere. Răspunsuri care, depășind condiția unor pronosticuri hazardate, nu ar putea subestima șansele reale pe care le are în cel de-al doilea tur al scrutinului prezidențial, Igor Dodon, candidatul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, în fața candidatei Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu. Situație în care, date fiind declaratele opțiuni pro –ruse ale lui Igor Dodon, este foarte probabil ca parcursul european din țara vecină să fie stopat. Așa după cum există serioase îngrijorări că vor fi abandonate și ideile pro-unioniste, în favoarea unui partizanat cu Rusia.
De aici și o altă întrebare care a apărut pe parcursul dezbaterii. Întrebare care se referea la posibilitatea ca afirmațiile, total ne-diplomatice ale lui James Pettit, ambasadorul american la Choșinău- ,,Moldova nu este România’’- să fie asumate și reconfirmate de noua administrație de la Casa Albă. O întrebare inevitabilă al cărei răspuns , în oricare dintre cele două variante ale sale:pozitiv sau negativ, nu face decât să confirme teza implicațiilor și consecințelor în plan politic și geostrategic ale alegerii lui Donald Trumpca președinte ale Statelor Unite.
Există, desigur, și o altă variantă posibilă de răspuns la întrebareamai înainte menționată și anume aceea a mobilizării segmentului pro-european al electoratului din Republica Moldova așa încâtșansele ca Maia Sandu să câștige alegerile prezidențiale să fie valorificate cu sorți de izbândă. Variantă care, deși nu poate fi exclusă din start, nu poate fi nici supralicitată. Dar, pentru această variantă să devină realitate este neapărat nevoie ca, alături de electoratul de acasă, duminică, să își exprime votul toți cei care au dublă cetățenie și care, în prezent locuiesc în România. În acest segment electoral, tinerii deținând o pondere importantă.
Din păcate, așa după cum a reieșit din analiza comparată prezentată de către senatorul Titus Corlățean, spre deosebire de guvernul Victor Ponta, cabinetul tehnocrat încă în exercițiu, s-a mișcat cu multă greutate și cu o inadmisibilă întârziere. În consecvența, nefastă, a acestui dezinteres afișat față de aspirațiile legitime de unitate și de asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, înscriindu-se și faptul că guvernul a aprobat ca gratuitatea călătoriilor spre țară pentru studenții moldoveni din București sau din alte centre universitare să opereze abia pentru turul al II-lea al alegerilor prezidențiale.
Și, tot ca un argument incontestabil pentru a demonstra crasul dezinteres al guvernului Cioloș față de soarta fraților noștri de dincolo de Prut, senatorul Titus Corlățean a menționat că în discursul pre-electoral al premierului nu există nici-o referire aparte la acest dosar atât de încărcat, iar în documentele pentru campania electoralăcare stă să înceapă nu există decât superficiale referiri la Moldova. Cu atât mai puțin soluții preconizate pentru a veni în întâmpinareaașteptărilor pe care această importantă parte din populația sa le are față de frații români și de autoritățile de stat de la București.
Corolarul , firesc și necesar, al dezbaterilor din această atât de densă și de aplicată analiză asupra celor două variante ale votului de duminică – luând foarte serios în calcul varianta ca pro-rusul declarat Igor Dodon să fie declarat câștigătorprecum și intenția declarată a acestuia de a denunța Acordul de asociere a Moldovei cu Uniunea Europeană- a fost formulată sub forma unei a treia întrebări: există riscul înghețării relației România- Republica Moldova? Un foarte îngrijorător indiciu, în acest sens, fiind afirmația categorică a aceluiași Igor Dodon: ,,cu România, ca și cu Uniunea Europeană, relații prietenești și atât!’’
Sunt, toate acestea, motive temeinice pentru a aștepta cu deosebit interes rezultatele votului din turul al II-lea al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova și, desigur, pentru a urmări cu toată atenția analizele care vor urma după ce câștigătorul acestui vot va fi făcut cunoscut și validat . Idee pe care foarte sugestiv a exprimat-o profesorul Adrian Năstase: ,,În România, nu poate exista indiferență față de rezultatele votului din Republica Moldova!’’