Fostul ministru al Mediului Tánczos Barna a aprobat, în ultima zi de mandat, cotele legale de prevenție - adică un număr de urși care să fie vânați anul acesta, pentru a nu ataca oameni -, dar peste Ordinul de ministru este avizul negativ al Comisiei pentru monumentele naturii, care anulează orice posibilitate de a fi scăzută populația de urși. Specialiștii în management cinegetic spun că în curând, în trei sferturi din România nu se va mai putea trăi, pentru că urșii vor pune stăpânire pe localități. Atunci se vor vinde foarte ieftin toate proprietățile din zone de deal, munte și Podișul Transilvaniei.
Iubitorii de animale militează pentru înmulțirea nemăsurată a urșilor, chiar dacă aceștia atacă oameni și produc pagube în gospodării. În timp ce activiștii de mediu și ONG-urile dau vina pe interesele financiare ale vânătorilor, victimele urșilor se vor constitui în asociație și se pregătesc să depună plângeri penale împotriva celor care au creat și mențin teroarea în mai multe localități.
Unii primari vor să se alăture procesului colectiv care se pregătește, fiind disperați și fără soluții, din cauza invaziei urșilor.
Pe lângă turismul montan și agroturismul din zonele de deal și de munte, care se elimină prin permanentul pericol de atac al urșilor, este vorba de siguranța oamenilor și de punerea în pericol a vieții lor. Plângerea penală va fi formulată astfel încât cei care susțin lipsa de măsuri împotriva urșilor să fie acuzați de complicitate la omor, vătămare corporală și distrugere de bunuri materiale, dar se va cere și o anchetă pentru a se constata cu ce scop s-a modificat legea, pentru a da puteri depline unei comisii din cadrul Academiei Române, care nu include niciun expert în management cinegetic.
Specialiști în biologie și geografie
Comisia pentru monumentele naturii este formată din specialiști în geografie, geologie, speologie, agricultură și plante sau animale mici, dar niciun specialist în urși și managementul cinegetic, deși există universități la care se predau aceste materii. Conform noii Legi a vânătorii, care a fost promulgată în ianuarie 2020, administratorul faunei cinegetice stabileşte modelul-cadru al acordului de colaborare între gestionarul fondului cinegetic şi unităţile administrativ-teritoriale de pe raza fondului cinegetic. Acest acord-cadru conţine în mod obligatoriu prevederi clare de colaborare şi informare periodică a unităţilor administrativ-teritoriale de către gestionari cu privire la obligaţiile ce le revin privind evaluarea populaţiilor din speciile de mamifere prevăzute în anexa nr. 2, în care se află şi urşii, realizarea cotei de recoltă, asigurarea hranei complementare, acţiunile de îndepărtare a faunei cinegetice la solicitarea utilizatorului terenurilor agricole, cât şi asupra situaţiilor în care se pot produce pagube proprietarilor de terenuri agricole sau animale domestice.
Potrivit acestor prevederi legale, cotele de prevenție și de intervenție ar trebui să fie stabilite în fiecare an, conform unor calcule făcute de specialiști, astfel încât populația de urși să nu crească foarte mult, devenind un pericol pentru oameni.
Avizul societății civile trece peste lege
Dar ONG-urile și activiștii de mediu au introdus o „portiță” prin care deciziile să le ia, de fapt, Comisia din cadrul Academiei Române, anulând orice altă prevedere legală sau decizie luată la nivel de Guvern. Astfel, după ce deja erau probleme cu atacurile urșilor în mai multe județe, de anul trecut, Tánczos Barna a aprobat o cotă de prevenție, în ultima sa zi de mandat. Cota de prevenție semnată de fostul ministru, prevede doar 426 de urși care pot fi vânați, anul acesta, la care se mai adaugă 55 de mamifere din cota de intervenție, adică acei urși care deja au atacat oameni, animale și gospodării. Dar nu se poate vâna niciun urs, pentru că avizul negativ al Comisiei pentru monumentele naturii anulează decizia ministrului.
Dosare penale pentru cei în legitimă apărare
În continuare sunt din ce în ce mai multe atacuri ale urșilor în gospodăriile din mai multe localități, dar nu se poate lua nicio măsură. Cine crede că poate acționa în legitimă apărare devine cercetat penal, în urma unor plângeri depuse de ONG-urile care apără urșii, nu oamenii. Anul trecut, în noiembrie, primarul din Sovata s-a ales cu dosar penal pentru uz de armă fără drept, după ce a împușcat ursul care a sărit să îl atace în timp ce era la o partidă de vânătoare. Și alți primari care încearcă să-și apere localitățile atacate de urși sunt dați în judecată sau amenințați cu procese de către ONG-uri, iar mulți doresc acum să se alăture oricărei acțiuni comune care ar duce la rezolvarea problemei.
„Am avut discuții și cu fostul ministru al Mediului, pentru modificarea Ordonanței 81/2021, pentru a da puteri depline gestionarilor fondului cinegetic. Din punctul meu de vedere, ei ar trebui să gestioneze acest fond de vânătoare. Ei ar trebui să ia decizii. Li s-a interzis, din 2016, să le ducă mâncare urșilor în pădure, chiar când au interzis și vânătoarea. Toate aceste chestiuni au dus la situația actuală. În filmările din localitatea noastră se vede cum ursul încearcă ușile. Poate intra în case. Noi noaptea îi prindem, îi relocăm și așteptăm să se întoarcă. Singura soluție e să li se dea puteri depline celor care gestionează fondurile de vânătoare. Va trebui să ridicăm această problemă gravă și în cadrul Asociației Comunelor din România și în Asociația Municipiilor, pentru că populația de urși crește și vom avea mai multe probleme”, a explicat, pentru Jurnalul, Virgil Popa, primarul localității Săcele, în apropiere de Brașov, oraș în care urșii se plimbă pe străzi, de câțiva ani.
Propunere de „sanctuar” neluată în considerare
Acesta a venit și cu altă propunere: oferă 200 de hectare pe care s-ar putea amenaja un spațiu doar pentru urși, astfel încât să nu mai atace gospodării și să poată fi hrăniți. Relocarea dintr-o zonă în alta a demonstrat că animalele devin mai agresive atunci când sunt mutate în alte zone. Un exemplu este cel de la Predeal, de luna trecută, unde ursul fusese relocat, dar a devenit mai agresiv, intrând într-o pensiune.
„Am propus să facem un sanctuar și să-i ducem acolo. Putem face asta pe raza localității noastre, pe 200 de hectare. Pentru mine omul e pe primul loc. Au ajuns oamenii să nu mai iasă din casă ziua, să se ducă la magazin, pentru că le este frică. Acum două seri a fost ursul la mine pe stradă. Din păcate, nu am primit niciun răspuns, până acum, la această propunere”, mai spune primarul de la Săcele.
„Țară frumoasă, păcat că e locuită”
Acest primar și ceilalți care au probleme cu atacurile repetate ale urșilor s-ar putea alătura procesului colectiv al victimelor. Până acum nu a fost depusă nicio plângere penală, dar oamenii sunt hotărâți să acționeze la fel ca ONG-urile care fac plângeri penale împotriva celor care se apără de atacurile animalelor cu arma, fiind în legitimă apărare.
Procesul colectiv ar presupune inclusiv acuzații aduse Academiei Române, din care face parte Comisia pentru monumentele naturii. Unii dintre cei care au fost atacați doresc să-i acuze pe susținătorii înmulțirii urșilor de atac la siguranța națională și subminarea economiei naționale. „Atacă oameni, case, îmi omoară vacile, oile, atacă stupii. Nu mai putem avea grădini, albine, animale, livezi. Noi nu mai producem nimic, nu mai putem primi turiști la pensiune. Ce vor de la noi? Să plecăm și să le vindem lor pe doi lei tot ce avem? A spus cineva că România e o țară frumoasă, păcat că e locuită. Acum am ajuns să fim amenințați cu urșii, ca să plecăm din casele noastre”, spune proprietarul unei pensiuni din Băile Tușnad, localitate unde în 2021 au fost proteste de stradă ale oamenilor aduși la disperare de atacurile urșilor. Unii dintre cei care au probleme de mulți ani cu urșii care-i vizitează foarte des au ajuns să creadă că se dorește depopularea României prin această strategie fără ieșire, mai ales pentru că populația de urși va crește exponențial, în următorii ani, iar măsuri nu se vor lua, dacă aceiași oameni vor decide interzicerea aplicării cotelor de intervenție și de prevenție.
ONG-urile atacă partea vătămată
Cel mai recent atac al unui urs asupra unui om a fost pe 3 iulie, săptămâna trecută, când un bărbat din județul Neamț era la cules de hribi, în pădure. Alt bărbat a fost atacat pe 29 iunie, în comuna Mihăiești, din județul Argeș. Tot în Argeș, pe 22 mai, au fost atacați trei adolescenți care se plimbau printr-o zonă împădurită. În aceeași zi, un tânăr cioban a fost sfâșiat de un urs la Codlea, în județul Brașov. A avut noroc, pentru că tatăl lui era acolo și l-a scos din ghearele animalului. În astfel de cazuri se face „recoltarea” ursului - adică împușcarea lui -, pentru că, potrivit specialiștilor, un urs care a atacat o dată o va face din nou și este periculos. Dar nici cotele de intervenție - cele care se referă la aceste exemplare periculoase - nu pot fi puse în aplicare, din cauza avizului negativ primit de la Comisia pentru monumentele naturii.
S-a ajuns la o situație fără precedent în care urșii sunt lăsați să atace oameni, animale domestice, gospodării, iar pentru a pune în aplicare o decizie a specialiștilor în management cinegetic se cere o expertizare asemănătoare cu cea din cazurile de omor, dar se referă la amprentele urșilor din pădure. Altfel se ajunge la procese intentate de ONG-uri împotriva victimelor.
Se vânează exemplarele agresive
Specialiștii spun că în România sunt în prezent peste 8.000 de urși, iar numărul maxim ar trebui să fie de circa 4.000 de exemplare, pentru a se menține un echilibru natural. Exemplarele care ar trebui să fie vânate, în cotele de prevenție, sunt masculii care au devenit agresivi în păduri, gonind în general ursoaicele cu pui spre zonele locuite de oameni.
„Cotele actuale de prevenție și de intervenție reprezintă circa 6% din total, mult mai puțin decât se vânează în alte țări. În fiecare an, jumătate dintre femele fac cel puțin doi pui. Chiar și cu o cotă de prevenție de 800 de exemplare pe an, populația nu s-ar reduce. Totuși, dacă începe să se aplice cota de prevenție, se poate regla puțin situația, dacă ursoaicele cu pui urcă înapoi spre păduri, de unde se vor putea extrage masculii agresivi”, mai explică Ovidiu Ionescu, profesor al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov.
Mituri despre ursul brun
Activiștii de mediu și ONG-urile care blochează în continuare vânătoarea consideră că sacrificiul uman este necesar, pentru a fi protejați urșii, „pentru că omul este vinovat de intrarea în habitatul animalelor” sau „pentru că am defrișat pădurile și acum trebuie să plătim”. Dar atunci când iubitorii de urși acuză „omul”, la modul general, nu se includ în categoria victimelor umane ale urșilor și nici nu au de gând să se mute într-o localitate atacată frecvent de urși.
O altă explicație pe care o aduc luptătorii pentru drepturile urșilor în detrimentul oamenilor este că animalele nu sunt agresive, iar atacurile de care se plâng din ce în ce mai mulți români ar fi doar invenții ale unora care sunt plătiți de cluburile de vânători. Nici rănile victimelor, nici animalele moarte sau imaginile filmate cu urși care intră în case nu le schimbă opinia.
Sunt iubitori de animale care vorbesc despre „ursuleți” care n-ar fi agresivi, dar sunt vizați de vânătorii nemiloși. „Ursuleții” vin de obicei cu familia. Acest aspect nu e luat în considerare de apărătorii urșilor agresivi.
Victimele atacurilor urșilor vor cere socoteală și în legătură cu încălcarea unor drepturi constituționale: dreptul la viață, dreptul la libertatea de mișcare, dreptul la sănătate și dreptul la proprietate, toate fiind încălcate prin deciziile care facilitează înmulțirea excesivă a animalelor agresive. Sunt hotărâți să meargă până la un tribunal internațional.