Jurnalul vă oferă astăzi ultima carte din seria „Frontul secret”, la fel de interesantă ca precedentele și cu o mulțime de dezvăluiri în premieră. Autorul Cristian Troncotă a selecționat cele mai importante evenimente la care au participat serviciile secrete românești, dar și eroii acestora, pozitivi sau negativi. Nu ratați azi cartea „Momente și personalități din istoria Serviciilor Secrete românești (1924-1989)”, care apare în exclusivitate cu Jurnalul, la prețul special de 25 de lei!
Iată câteva pasaje din carte:
- În octombrie 1920, Max Golstein, un evreu cekist instructor la centrul din Odessa, alături de alți doi colaboratori, Leon Liechtblau și Saul Osias, au primit misiunea din partea centrului cekist de la Moscova de a organiza și realiza o serie de atentate pe teritoriul României. Printre acestea se numără: un act de sabotaj, eșuat, pe linia ferată Ciocănești-Chitila și un atentat cu bombă împotriva Simplonului, tren de lux care circula spre Chitila și care avea în primul vagon pe ministrul de Interne din guvernul României, Constantin Argetoianu. Explozia bombei pusă de teroriștii cekiști nu l-au afectat pe ministrul român, care a scăpat cu viață. Dar cel mai odios atentat pus la cale de Max Golstein și colaboratorii săi iudeo-comuniști a fost atentatul cu bombă de la Senat. Evenimentul a avut loc în ziua de 8 decembrie 1920. Au murit trei senatori și alți 16 au fost răniți. Opinia publică din România, ca de altfel din întreaga Europă și lumea civilizată au fost cutremurate de acest act terorist. La mai bine de o lună de la semnarea Tratatului pentru Basarabia de la Paris, Moscova dădea un semnal clar și fără echivoc că nu recunoaște nimic din aranjamentele postbelice și că este dispusă la orice, inclusiv la folosirea terorismului pentru a anula hotărârile defavorabile Rusiei Sovietice și a-și impune politicile teritoriale revizioniste. Dar atentatul de la Senat a mai avut ca principală consecință faptul că opinia publică din România a perceput comunismul ca pe o plantă exotică adusă din Rusia de niște teroriști evrei. Așa se și poate explica faptul că anticomunismul românilor din perioada interbelică se confundă adesea cu antisemitismul, ceea ce este desigur o mare eroare.
- La 1 decembrie 1939, Serviciul Secret prezintă conducerii Ministerului Apărării un Raport intitulat sugestiv „Rușii se pregătesc să invadeze Basarabia”, din care rezultă că autoritățile sovietice, mai ales serviciile lor secrete făceau pregătiri intense. Raportul menționează organizarea unor „comitete de iniţiativă” (la Chişinău, Orhei, Tighina şi Cetatea Albă) formate din agenţi sovietici, în majoritate „intelectuali evrei suspecți de multă vreme pentru sentimente comuniste” a căror misiune era ca „la evacuarea Basarabiei de trupele române se vor constitui în «batalioane de execuţie» pentru judecarea şi condamnarea celor care au colaborat cu românii”.
- În octombrie 1939, Mihail Moruzov îi trimite un Expozeu lui Canaris, șeful Abwherului, în care pe un ton mai puțin protocolar îi atrage atenția că Germania nu a făcut bine semnând Protocolul cu URSS: „V-ați împrietenit cu Dracu” …„Germania nu trebuia să aibă încredere în URSS, pentru că ruşii de ieri la fel ca şi cei de azi una gândesc, altceva vorbesc şi cu totul alta fac. URSS este o hienă îmbrăcată în haine de oaie. Reajunsă pe Vistula şi Carpaţi a ridicat din nou steagul ipocriziei panslave”. Cine parcurge cu atenție acest document este imposibil să evite următoarea întrebare: a mai existat în istoria serviciilor secrete românești un moment asemănător în care șeful serviciului de intelligence din România să-i vorbească pe un asemenea ton unui demnitar de același rang al unei Mari Puteri?