Primii patru ani la cârma Rusiei, deși măcinați de scandalul scufundării submarinului Kursk, de conflictele deschise din Cecenia sau de hărțuielile cu oligarhii din era Elțîn, fuseseră buni pentru Vladimir, un funcționar uzat de luptele pentru putere și influență purtate ani buni la Sankt Petersburg, pe când era viceprimar în orașul de pe Neva. În urma unor reforme drastice redusese puterea guvernatorilor regionali, creând super-regiuni controlate direct de Kremlin prin numirea unor apropiați. Rușii obișnuiți se bucurau și ei de un trai mai bun odată cu decizia lui Putin de a crește prețul barilului de petrol de la 12 dolari - cât fusese în epoca Boris Elțîn -, la 28 de dolari. Ratingul lui Vladimir, de-a lungul primul său mandat de președinte, se menținuse așadar în jurul valorii de 70%. Și totuși în cercurile subțiri ale protipendadei moscovite, Putin trecea drept un individ periculos, prea dependent de legăturile cu vechile structuri secrete ale poliției politice, numite mai nou FSB. Eliminarea de pe scena publică a magnaților media care i se opuseseră, Vladimir Gusinski și Boris Berezovski, n-au făcut decât să alimenteze aceste suspiciuni, iar încarcerarea celui mai bogat om din Rusia, Mihail Hodorkovski, și confiscarea acțiunilor sale de la Iukos, în valoare de 15 miliarde de dolari, aruncaseră în aer bursa de valori și lumea afacerilor. Bogații Rusiei, înfiorați de ce li s-ar fi putut întâmpla cu Putin la putere, începuseră să urzească strategii și să caute soluții pentru înlocuirea acestuia începând cu noua cursă pentru fotoliul prezidențial.
Armarea fumigenei
Gulerele albe din KGB vegheau însă. „Potrivit unei relatări din interior, niciodată dezvăluite până acum, importanți membri ai grupului de siloviki din jurul lui Putin au căutat să nu lase nimic la voia întâmplării”, dezvăluia cercetătoarea Catherine Belton în studiul „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul” (Litera, 2022). Ce-au întreprins în acest sens? Facem loc mărturiei Catherinei Belton: „În seara zilei de miercuri, 23 octombrie 2002, cel puțin patruzeci de luptători ceceni înarmați cu arme de asalt au pătruns în clădirea Teatrului Muzical Dubrovka, situat într-un cartier moscovit, la sud de Kremlin, trăgând focuri în aer chiar în momentul în care artiștii dansau step pe scenă, în deschiderea celui de-al doilea act al unui popular musical rusesc, «Nord-Est»”. În acel moment, în teatru se aflau - potrivit jurnalistei de investigații Catherine Belton, corespondentă specială pentru Financial Times la Moscova în perioada 2007-2013 - aproape 900 de spectatori, membri ai clasei de mijloc, care începuse să prospere în Rusia lui Putin.
Foc mocnit
Ce s-a întâmplat în continuare? Cedăm cuvântul Catherinei Belton: „Cecenii au început să mineze clădirea cu explozibili, în vreme ce o parte din teroriști - femei cunoscute ca «Văduvele Negre», purtând hijaburi negre și care păreau să aibă centuri de explozibili legate de corp - s-a plasat printre spectatorii îngroziți”. Ce urmăreau teroriștii? „Asediul, care s-a derulat în următoarele trei zile, a părut să fie cel mai groaznic coșmar pentru Putin. Luptătorii ceceni, conduși de Movsar Baraiev, nepotul unuia din cei mai cunoscuți rebeli din Cecenia, cereau încetarea războiului purtat de Rusia în această republică din Caucaz, război declanșat imediat după atentatele cu bombă din 1999, care facilitaseră venirea la putere a lui Putin”, evidenția cercetătoarea britanică. În caz contrar - amenințau așa-zișii teroriști -, urmau să arunce în aer teatrul, cu tot cu rușii din el. Rămânea un mister cum de reușiseră cecenii să defileze înarmați până-n dinți la nici un kilometru depărtare de Kremlin, perimetru în care paza era foarte strictă… „În următoarele trei zile - mai nota Catherine Belton în cercetarea citată anterior -, Putin n-a ieșit din biroul său, situat la un etaj superior al Kremlinului. Era cuprins de panică din cauza evenimentelor care scăpau de sub control la Moscova. Ce se petrecea între timp la Teatrul Dubrovka? Cecenii au negociat intens cu personaje precum Anna Politkovskaia, jurnalistă faimoasă pentru reportajele de război realizate în Cecenia. Ba chiar au eliberat câțiva ostatici, printre care copii și cetățeni străini. N-au vrut însă să renunțe nici în ruptul capului la solicitarea ca Rusia să stingă războiul aprins în Cecenia.
Carnaj gazos
Atmosfera s-a degradat după ce un civil și un colonel FSB au fost împușcați mortal pentru că încercaseră să pătrundă pe ascuns în clădirea teatrului. „Noi urmăm calea lui Allah. Dacă murim, vă luăm cu noi”, ar fi clamat „Văduvele Negre”. În zorii zilei de sâmbătă, 26 octombrie, forțele de securitate ruse au acționat în forță, lansând un gaz letal prin sistemul de ventilație. N-au ținut cont că vor ucide astfel și teroriștii, și oamenii ținuți captivi. Duminică, la numărarea morților, nu mai puțin de 115 ostatici erau decedați din cauza intoxicării cu gaze. Doar doi dintre ei fuseseră răpuși de gloanțele cecenilor. Numărul mare de victime a fost posibil și pentru că echipajele de salvare erau pregătite pentru pacienți răniți prin împușcare, nu prin asfixiere cu gaze otrăvitoare. Firesc, s-au ridicat întrebările: de ce angajații sistemului sanitar n-au fost preveniți de autorități că urma un atac cu gaze, nu un asalt cu puști și pistoale - ca să știe ce echipamente să pregătească? Apoi, cum de fusese posibil acest asediu în inima Kremlinului? Confruntat cu presiuni tot mai mari din partea opiniei publice, Putin l-a delegat pe ministrul Sănătății să explice ce tip de gaz fusese utilizat de muriseră atât de mulți oameni. Au urmat explicații confuze, cum că gazul respectiv nu fusese decât un aerosol derivat din fentanil, un puternic opioid folosit pe scară largă ca analgezic, iar oamenii muriseră așa de ușor pentru că ar fi fost slăbiți de foame, de oboseală și de stres. De remarcat că în raportul final al procurorilor ruși, întocmit un an mai târziu, când scandalul era aproape uitat, gazul a fost descris drept o substanță chimică neidentificată!
Scenariu la două capete
„Ce s-a petrecut la Kremlin în noaptea în care teatrul a fost luat cu asalt a rămas blocat încă de atunci în spatele unui zid de secretomanie - sesiza Catherine Belton, jurnalistă de investigații care a cercetat ani la rând Operațiunea «Văduva Neagră». Asta până când o sursă din interior, implicată în ședințele incendiare ținute atunci la Kremlin, i s-a destăinuit, sub protecția anonimatului, Catherinei Belton: „Sursa a pretins că tot ce se întâmplase la Teatrul Dubrovka fusese doar derularea cu consecințe nefaste a unei conspirații care nu mersese conform planului! Potrivit relatării sale, atacul asupra teatrului fusese plănuit de Nikolai Patrușev, durul lider al Serviciului de Securitate Rus (FSB), pentru a întări poziția lui Putin ca președinte”. Cum așa? Belton a oferit detalii: „Scenariul fusese gândit doar ca un exercițiu simulat care trebuia să sporească autoritatea lui Putin și să crească susținerea populației pentru războiul din Cecenia, susținere care începuse să scadă. Patrușev - mai afirma sursa - i-ar fi spus lui Putin că teroriștii nici măcar nu erau înarmați cu bombe reale și că, atunci când asediul urma să fie încheiat, aveau să fie trimiși cu avionul către Turcia, sub protecția FSB, în vreme ce Putin trebuia să apară ca un erou, ca singurul lider mondial care reușea să pună capăt unei crize a ostaticilor fără să aibă de suferit civilii. În plus, urma să-și întărească și mai mult controlul asupra Ceceniei”. Un scenariu plauzibil, nu?
Vladimir Vladimirovici și-a scris demisia
Ce n-a mers? „Totul a deraiat chiar din prima zi a asediului, când unul dintre ceceni a împușcat civilul care încerca să intre în teatru. Putin a fost cuprins de panică - menționa sursa: «Situația scăpase de sub control, o luase razna. Nimeni nu mai știa în cine sau în ce să mai aibă încredere»”. Și-atunci, au apelat la silovikii din Sankt Petersburg. „A fost adus la Moscova Igor Secin, cel mai apropiat coleg din KGB al lui Putin - consemna Belton. El a avut ideea folosirii gazului. Doar că, avertizat de un expert în războiul chimic că soluția era veche și existau șanse mici să-și mai facă efectul, Secin n-a stat pe gânduri. A mărit pur și simplu de zece ori doza!”. În clipa în care s-a luat această decizie - mai devoala sursa cercetătoarei britanice -, Vladimir Vladimirovici, șocat, extenuat și scârbit, și-ar fi semnat demisia! Respinsă de Nikolai Patrușev, șeful FSB, care i-a explicat lui Putin că era deja implicat până peste cap. „Se pare că Patrușev - specula Catherine Belton - nu îi prezentase lui Putin planul complet, considerând că vărsarea de sânge și moartea ostaticilor aveau să-l lege și mai mult pe Putin de funcția de președinte”. Sau cel puțin de dorința de a fi ales din nou.
Un raport devastator
Deși Kremlinul, prin purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov, a respins inițial pe linie dezvăluirile sursei cercetătoarei Catherine Belton - potrivit cărora acțiunea „Văduva Neagră” nu fusese la origine decât o cacealma gândită să-l păstreze pe Putin încă un mandat în funcția supremă în stat -, când procurorii și-au încheiat, în sfârșit, investigația, s-a constatat cu stupoare că intrusul vorbăreț avusese dreptate cel puțin pe jumătate: cele două bombe plasate de ceceni în sala de teatru chiar fuseseră false! Verdictul, avizat de procurori, nu mai lăsa loc de interpretări: „Bombele nu fuseseră pregătite pentru a fi utilizate. Detonatoarele nu aveau nimic atașat care să le alimenteze”, se arăta în raportul legal. „Nici măcar baterii nu existau. Bombele erau absolut inofensive”. Mai mult, s-a dovedit că același lucru era valabil și pentru centurile cu „explozibil” purtate de „Văduvele Negre”.
Deconstrucție punct cu punct
Încă un detaliu tulburător: aproape toate „Văduvele Negre” infiltrate în mijlocul ostaticilor leșinaseră din cauza gazului mortal strecurat de specialiștii FSB de undeva de sub scena teatrului. Dar în loc să fie reținute și anchetate, pentru a se merge pe firul presupusului complot terorist, ele au fost împușcate în cap. Toate! Mai mult: deși procurorii au stabilit că gazul mortal și-a făcut efectul într-o perioadă cuprinsă între cinci și opt minute, în acest interval cecenii n-au detonat nici măcar un explozibil. Despre bombe nici măcar nu putea fi vorba, doar erau false! „Surse anonime din FSB și din Ministerul de Interne au declarat ulterior ziarului Kommersant, se pare singura publicație din Rusia care a scris despre concluziile procurorilor, că teroriștii înșiși ceruseră ca detonatoarele să fie îndepărtate, deoarece se temuseră de explozii accidentale”, mai nota Catherine Belton. Teroriștii solicitaseră, da!, dar cui?
Un fitil fâsâit
În loc de concluzie: „Nu a fost prima dată când un atac terorist din Rusia a fost însoțit de serioase semne de întrebare legate de implicarea serviciilor secrete, cele mai notabile exemple anterioare fiind atentatele cu bombă din 1999, când mai multe blocuri de locuit au fost aruncate pur și simplu în aer, evenimente ce au contribuit, în felul lor, la venirea la putere a lui Putin”, amintea cercetătoarea Catherine Belton. O ultimă tușă: „În cazul atacului de la Teatrul Dubrovka s-au iscat mult mai puține controverse. Ciudat, dar toate discuțiile s-au grupat în jurul acelui gaz nenorocit - până când s-au stins de tot”.
Patrușev (n.r. - șeful FSB) i-ar fi spus lui Putin că teroriștii nici măcar nu erau înarmați cu bombe reale”, Catherine Belton, cercetătoare
115 ostatici și-au pierdut viața în timpul cacealmalei „Văduva Neagră”, de la Teatrul Dubrovka din Moscova
„Nu a fost prima dată când un atac terorist din Rusia a fost însoțit de serioase semne de întrebare legate de implicarea serviciilor secrete”, Catherine Belton, cercetătoare