Joi, 23 mai, ora 19.30, în Sala George Constantin a Teatrului Nottara, o vom aniversa cum se cuvine pe actrița ANDA CAROPOL pentru cei 80 de ani petrecuți cu demnitate pe scena vieții și pentru cei 55 de ani petrecuți cu har pe scena Teatrului Nottara.
Vă așteptăm să-i urmărim povestea (în spectacolul „Repetiția vieții mele”), să-i urăm mulți și frumoși ani și să ciocnim un pahar cu vin!
Întotdeauna îți adresează un zâmbet, apoi îți vorbește cu tandrețe și alint, iar dacă ai o clipă de răgaz, te cucerește cu povești. Scurte, pentru că e discretă și nu vrea să fure timpul nimănui. Pozitive, pentru că nu vrea să supere pe nimeni! Dacă ai norocul ca numele tău să se afle în agenda ei, te sună, cel puțin de Crăciun, de Paști și de ziua ta, făcându-ți cele mai frumoase și senine urări. Ființă armonioasă, Anda Caropol risipește în juru-i doar tihnă și speranță! Este una dintre puținele actrițe care nu-și vorbesc vreodată colegii de rău. Dar ea îi vorbește, de nenumărate ori, de bine! Pentru că poveștile ei sunt, cum se poate presupune, cu artiști, despre artiști. Anda Caropol este singura actriță despre care nu știu să fi cerut vreodată un rol! Poate pentru că nici nu a fost nevoie, întotdeauna primindu-le, oferindu-i-se! Anda Caropol este printre puținii actori despre care nu știu să fi cerut o favoare, dar care știe să ofere tuturor bucurie. Pe scenă și în viață.
Pentru toate acestea am socotit că merită, la ceas aniversar, să aibă un spectacol numai al său, în care să povestească despre ea, adică despre artiști și despre arta teatrului. Pentru că, nu-i așa, nu vom ști niciodată cât din istorisirea unui actor este despre sine și cât despre ceilalți...
Și pentru că un tânăr autor (Claudiu Sfirschi-Lăudat) a scris despre o actriță și despre arta teatrului, și pentru că s-a găsit un actor (Alexandru Jitea) căruia să-i placă să se joace de-a regia cu colegii săi, și pentru că niște actori (Ion Haiduc, Mircea Teodorescu, Alexandra Aga) au acceptat să facă figurație, iar niște tehnicieni (Dana Popescu, Simona Bușoiu, Ioana Dănilă, Paula Ticovschi, Gheorghe Săbărel, Marius Negoiță, Paul Doanță, Robert Țâcu, Ramona Ursan) s-au prins să joace propriile lor roluri - așa s-a născut această minune de poveste-spectacol numită simbolic Repetiția vieții mele.
ANDA CAROPOL a absolvit, în anul 1960, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, specializarea: Arta actorului, la clasa profesorului A. Pop Marţian, asistent Cornel Todea. A fost colegă de an cu Stela Popescu, Sebastian Papaiani, Rodica Popescu Bitănescu, Brândușa-Zaița Silvestru, Sorin Gheorghiu, Oana Diamandi, Agatha Nicolau etc. Din 1964, s-a alăturat trupei Teatrului Nottara, condus, pe atunci, de Horia Lovinescu. A jucat alături de actori care au marcat o generație de aur a teatrului românesc: George Constantin, Liliana Tomescu, Ștefan Iordache, Ștefan Radof, Lucia Mureşan, Gilda Marinescu, Ileana Stana Ionescu, Alexandru Repan, Ion Dichiseanu, Emil Hossu, Ruxandra Sireteanu etc.
A fost repartizată la Naţionalul clujean, unde a fost distribuită în: Poveste din Irkutsk de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, regia: Cornel Todea (1960); Neamurile de Teofil Busecan, regia: George Gherasim (1961); Întoarcerea de Mihai Beniuc, regia: Călin P. Florian (1961).
De-a lungul celor peste 50 de ani de teatru petrecuţi pe scena Teatrului Nottara, Anda Caropol a lucrat cu regizori importanţi la spectacole memorabile pentru istoria artei teatrale de la noi. Amintim câteva dintre aceste roluri: Sonet pentru o păpuşă de Sergiu Fărcăşan, regia: Lucian Giurchescu (1964); Au fost odată două orfeline de Adolphe Philippe d`Ennery, regia: Sanda Manu (1966); Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Lucian Giurchescu (1966); Patimi de Paul Everac, regia: Sorana Coroamă-Stanca (1967); Petru Rareş de Horia Lovinescu, regia: Sorana Coroamă-Stanca (1967); O casă onorabilă de Horia Lovinescu, regia: Lucian Giurchescu (1968); O lună la ţară de Ivan Sergheevici Turgheniev, regia: George Rafael (1970); Bărbaţi fără neveste de Neil Simon, regia: George Rafael (1970); Şi eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta (1971); Bună seara, Domnule Wilde!, după Oscar Wilde, adaptare de Eugen Mirea, regia Alexandru Bocăneţ (1971); Hamlet de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu (1974); Ultima oră de Mihail Sebastian, regia: Valeriu Moisescu (1975); Noi, subsemnaţii de Aleksandr Ghelman, regia: Dan Micu (1980); Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinski (1990); Revizorul de N.V. Gogol, regia: Mircea Cornişteanu (1995); Căsătoria de N.V. Gogol, regia: Gavriil Pinte (1998); Orfanul Zhao de Ji Jun Xiang, regia: Alexandru Dabija (1998); Titanic vals de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002); Sărbători fericite de Jean Poiret, regia: Dinu Cernescu (2002); Travestiuri de Tom Stoppard, regia: Dan Vasile (2003); Pădurea de Aleksandr Nikolaevici Ostrovski, regia: Tudor Mărăscu (2005); Billy Şchiopul de Martin McDonagh, regia: Vlad Massaci (2005); Hangiţa de Carlo Goldoni, regia: Tino Geirun (2005), Călătoria, scenariul: Gavriil Pinte, după Constantin Abăluță, regia: Gavriil Pinte (2015), Iubirea la oameni de Dmitri Bogoslavski, regia: Evghenia Berovici (2018) .
Filme: Băieţii noştri, regia: Gheorghe Vitanidis şi Anastasia Anghel (1959), Celebrul 702, regia: Mihai Iacob (1961); Lada cu zestre, regia: Francisc Muntean (1961); Cerul n-are gratii, regia: Francisc Munteanu (1962); La vârsta dragostei, regia: Francisc Munteanu (1963); Am o idee, regia: Alecu Croitoru (1981); Miezul fierbinte al pâinii, regia: Alecu Croitoru (1983); Secretul armei secrete, regia: Alexandru Tatos (1988); Senatorul melcilor, regia: Mircea Daneliuc (1995).
„Nu cred că anul 2019 îmi putea face un dar mai minunat decât acest spectacol. Un dar pentru care mulțumesc direcției, autorului, regizorului și, nu în ultimul rând, colegilor care mă înconjoară și care își aduc prinosul la reușita lui. Ca un făcut, 2019 este și anul în care voi împlini 80 de ani. Mă rog la Dumnezeu să fiu sănătoasă ca să pot să joc cât mai mult acest spectacol pe care îl numesc cântecul meu de lebădă.” (Anda Caropol)