Vertijul paroxistic pozițional benign, sau VPPB reprezintă o afecțiune localizată la nivelul urechii interne și este una dintre cele mai frecvente cauze de vertij. VBBP se manifestă printr-o falsă senzație de rotație a mediului înconjurător sau a corpului, ce apare la anumite mișcări ale capului denumită vertij, ce are că durata sub 1 minut.
Această boală este cel mai frecvent întâlnită la pacienții cu vârste cuprinse între 50 și 70 ani, afectează în egală măsură ambele sexe, reprezentând una din cauzele principale de cădere la persoanele vârstnice.
Vertijul apare brusc, la mișcări de întoarcere de pe o parte pe cealaltă în pat, în momentul întinderii la orizontală sau la orice mișcare bruscă a capului. Uneori, vertijul poate fi însoțit de grețuri, dezechilibru, transpirație excesivă sau vărsături, puțând fi în unele cazuri destul de sever, încât să compromită semnificativ activitățile zilnice deteriorând calitatea vieții.
Vertijul poate fi clasificat în funcție de originea simptomelor în vertij periferic și vertij central.
Vertijul periferic este reprezentat de patologia urechii interne sau a nervului acusticovestibular, cauzat frecvent de: vertijul paroxistic pozițional benign, boală Meniere, sindromul de dehiscentă a canalului semicircular superior și labirintită.
Vertijul central este provocat de tulburări ale centrilor de echilibru, fiind însoțit de simptome neurovegetative mai puțîn severe decât în cazul celui periferic și asociat în principiu cu alte deficite neurologice (tulburări de vorbire, ataxie, vedere dublă), având că element principal tulburări localizate la nivelul trunchiului cerebral sau cerebelului (migrene, accident vascular central, tumori sau scleroză multiplă).
Etiologia este nedemonstrată încă,dar se presupune că particulele de calciu care există în mod normal la nivelul urechii interne se desprind și plutesc la nivelul canalului semicircular, perturbând astfel echilibrul și producând vertijul.
Cu toate acestea, există o serie de condiții asociate frecvent cu apariția acestui proces:
– vârstă înaintată
– traumatism cranian în antecedente
– nevrită vestibulară (inflamația nervului care face legătură dintre urechea internă și creier)
– istoric recent de intervenție chirurgicală la nivelul urechii ( de obicei în ziua a 4-a postoperator)
– un alt episod de vertij cauzat de VPPB – predispune la repetarea crizei.
Diagnosticul se face prin examen clinic și anamneză (istoricul debutului și evoluția bolii). Medicul poate efectua în scop diagnostic o serie de teste:
– testul Dix-Hallpike
– testul caloric
– Audiogramă
– ENG ( Electronistagmografia)
– alte teste specializate: imagistice (CT; RMN); testul scaunului rotativ, posturografia dinamică computerizată (CDP).
Tratamentul poate fi împărțit în două categorii:
....................