Viciile de refracţie sunt miopia, hipermetropia, astigmatismul. Cerinţa ochilor de a se ajuta de ochelari cu plus, adică pentru citit, nu mai este considerată boală, apare la toţi oamenii după 40 de ani. Interviu cu profesor doctor Monica Pop, manager general al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice
Florin Condurăţeanu: - Doamnă profesor Monica Pop, o anume şubrezenie a vederii care necesită purtarea de ochelari se moşteneşte din familie?
Prof. dr. Monica Pop: - Viciile de refracţie se moştenesc. Viciile de refracţie înseamnă că imaginea nu se formează pe retină. De exemplu, miopul are imaginea în faţa retinei şi se impune purtarea de ochelari pentru distanţă, dioptrii cu minus. Miopul nu vede bine la distanţă.
F.C.: - Necesitatea purtării de dioptrii cu plus la cei care nu mai văd bine de aproape, la citit, nu intră în categoria boli de ochi...
Prof. dr. M. Pop: - Presbiopia nu mai este catalogată ca viciu de refracţie, ca boală a ochilor. Presbiopia apare după 40 de ani şi este un fenomen de îmbătrânire a ochilor, de relaxare a muşchilor, ligamentelor din aparatul ochilor. Cel cu presbiopie - de fapt, toţi ce depăşesc această vârstă - trebuie să poarte ochelari cu plus la citit. În viciile de refracţie se încadrează: miopia, hipermetropia, astigmatismul.
F.C.: - Cum se face că bunica purtătoare de ochelari a ajuns la bătrâneţe să vadă bine şi să introducă aţa în ac fără ochelari?
Prof. dr. M. Pop: - Miopul de-o viaţă, când trece de 40 de ani şi apare presbiopia, este la faza în care dioptriile cu minus se însumează algebric cu dioptriile cu plus ale presbiopiei. De exemplu, dacă un miop a avut o miopie de minus 3, la presbiopie când e necesară o lentilă cu plus 1 se scade acest plus 1 din minus 3 şi miopia e mai mică acum, minus 2. Miopul trebuie să folosească ochelari cu minus pe stradă, la televizor, la calculator. Oftalmologul prescrie miopului cea mai mică dioptrie cu minus cu care el vede ultimul rând din tabloul de examinare al medicului. Miopul e bine să poarte ochelari chiar dacă dioptria e mică, minus 0,5. Dacă îşi forţează ochii, ei par chinuiţi, obosiţi, înroşiţi. Periculoasă este situaţia ca viciul de refracţie la copii să fie doar la un ochi . Micuţii se descurcă cu celălalt ochi sănătos şi nu ştiu să spună părinţilor că nu văd bine cu un ochi. Din acest motiv, este obligatoriu un examen oftalmologic la copii până la 3-4 ani, pur şi simplu să fie controlaţi cu observarea planşei oftalmologice de pe perete. Dacă se descoperă devreme la copil un viciu de refracţie până la vârsta de 6 ani, se poate interveni cu ochelari, cu exerciţii oftalmologice de forţare a ochiului cu vedere slabă. Peste 6 ani, nu se mai poate obţine nimic şi copilul devine ambliop, nu vede toată viaţa cu un ochi, nu poate conduce maşina, nu poate urma anumite meserii. Copiii miopi e bine să-şi folosească intens ochii, că deseneze, să utilizeze calculatorul, să urmeze meserii ca proiectant, ceasornicar, giuvaergiu. Copiii miopi trebuie să se ferească de activităţi cu efort fizic mare, să nu facă haltere etc.
F.C.: - Cum explicaţi ca pentru „omul de pe zebră” acel viciu de refracţie numit astigmatism?
Prof. dr. M. Pop: - Când există o diferenţă de refracţie între meridiane mai mare de 0,5, de jumătate de dioptrie, se pune diagnosticul astigmatism. Există trei tipuri de astigmatism, astigmatism simplu, astigmatism compus, astigmatism mixt. Când unul din ochi are minus 2 ca astigmatism, iar meridianul celuilalt ochi are 0 este un astigmatism miopic simplu. Dacă un meridian are plus 3 la un ochi şi celălalt ochi are 0,5, deci e ochi normal, este vorba de un astigmatism hipermetropic simplu.
Ideea că „dacă miopul nu poartă tot timpul ochelarii, îi cresc dioptriile” nu este adevărată. Se măresc dioptriile la miopia progresivă, întâlnită mai rar. Miopia mică este până la minus 3, între minus 3 şi minus 6 este vorba de o miopie medie, iar miopia mare depăşeşte minus 6.