Violența în cuplu face victime în fiecare zi, dar legislația nu le ajută aproape deloc. Cele care găsesc, după multe chinuri, un adăpost într-un centru special, nu au timp să-și rezolve situația sau să-și găsescă un alt loc în care să stea, după ce expiră termenul prevăzut de lege, adică cele trei luni pentru care statul poate plăti cheltuielile găzduirii. De cele mai multe ori, victimele nu primesc niciun alt ajutor, nici consiliere pentru reinserția socială și nici măcar nu sunt îndrumate către un ONG care le-ar putea ajuta.
Centrele care pot adăposti victimele violenței în cuplu sunt foarte puține în țară. Doar șase județe, printre care și Bucureștiul, au astfel de adăposturi, care, de multe ori, nu sunt cunoscute de victime, fiind secrete. Iar timpul pe care-l au la dispoziție pentru a-și găsi alt adăpost este condiționat de bugetul pe care-l alocă statul acestor victime. Ce nu face statul încearcă să facă ONG-urile. “Sunt și manageri de centre care spun că nu este suficient timp pentru o femeie ca să-și pună viața în ordine. Nu există o sursă de finanțare constantă din partea statului, astfel încât se deschid și se închid permanent, unele se transformă în adăposturi. Este o diferență foarte mare între statistici și ce se întâmplă în realitate. Noi am făcut ultimul studiu în 2017, când erau adăposturi în șase județe. Și ONG-urile au un număr limitat de locuri. Noi ieșim în fiecare an în stradă, să cerem fonduri, dar suntem foarte puțini și nu ni se dă atenție. Acum s-a modificat legea și Consiliile Județene sunt obligate să dezvolte rețele pentru sprijinirea victimelor, dar cât timp nu se alocă bani pentru aceste programe, pentru că nu sunt considerate a fi prioritare, nu putem face nimic”, a explicart, pentru Jurnalul, Andreea Bragă, director executiv al Centrul Filia, ONG pentru drepturile femeilor.
Femeie lăsată în stradă, cu doi copii
Săptămâna aceasta, o femeie și cei doi copii ai ei au dormit, efectiv, în stradă, într-o localitate din județul Dâmbovița, după ce au părăsit adăpostul în care au putut sta doar trei luni. Oamenii le-au adus pături, mâncare și apă, dar nu i-au putut ajuta mai mult. Fără sprijin, fără familie și fără o ocupație care să o ajute să-și crească cei doi copii în condiții normale, victima a preferat să fugă în continuare și să se adăpostească într-o magazie dezafectată, dintr-o localitate învecinată. Iar astfel de cazuri nu sunt izolate, pentru că nu există un sistem funcțional care să le ajute să se reintegreze în societate, mai ales pe cele care nu au nici măcar o calificare. ANES (Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse) a preluat atribuțiile pe violență în familie, din 2015, și a lansat un număr de telefon la care se pot da informații. Legea 217/2003, modificată la începutul acestei luni, obligă fiecare județ să ofere consiliere în caz de violență în familie, astfel încât va trebui să existe asemenea centre în fiecare județ, până în 2020, doar că problema alocării bugetare va rămâne aceeași.
Din statisticile Poliției reiese că între 130 și 170 de femei au fost ucise de partenerii lor de cuplu în fiecare an, din 2010 până în 2018, iar numărul victimelor a crescut constant, în ultimii trei ani. Peste 3.000 de femei sunt bătute în fiecare zi, în România.