Strașnică vorbă-n dungă a lansat Ioan Mircea Pașcu după ce Monica Macovei, europârâcioasa de lugubră notorietate, a demisionat din Alianța Conservatorilor și Reformiștilor Europeni(ACRE)! Zice-se în semn de protest față de invitarea fostului premier, Victor Ponta, ca vorbitor la summitul alianței din 22 martie 2018! Iacătă vorba: „În sfârșit a făcut și Victor ceva bun!’’
„A făcut’’ este doar un fel de a spune, mai degrabă ar fi o confirmare a faimoasei legi a consecințelor neintenționate. Asta atâta vreme cât nici lui Victor Ponta nici decidenților ACRE, nu le-a stat în intenție să producă o asemenea reacție categorică, intempestivă. Observație care nu anulează savoarea poantei lui Ioan Mircea Pașcu! Fiindcă este, într-adevăr, o poantă. Amară ce-i drept, dar foarte reușită și, mai ales, pe deplin meritată.
Cât privește faptul că expresia „poantă’’ ne-ar putea aduce aminte și de numele ex-premierului Victor Ponta, asta este tot un fel de confirmare a legii mai sus menționate. Dar, dacă ne gândim și la faptul că mai de fiecare dată atunci când a trebuit să răspundă unor serioase și îndreptățite Victor Ponta a evitat să spună lucrurilor pe nume, preferând să arunce fraze care aduceau mai degrabă a miștocăreală ieftină decât a replică venită din partea unui personaj politic de la care aveam cu totul alte așteptări, atunci constatăm că, pentru discuția noastră, se întrevăd mai multe teme de larg interes.
Cum ar trebui,de pildă, să interpretăm afirmațiile lui Victor Ponta cum că el, în calitate de prim ministru, l-a scăpat (acesta este termenul!) pe Liviu Dragnea, pe atunci vicepremier și ministru al dezvoltării regionale, de un flagrant gata-gata să fie instrumentat de procurorii DNA? Pe bună dreptate ,orice om cu bun simț, fie și fără a avea pregătire în domeniul justiției, își pune întrebarea: de unde și până unde ideea că procurorii cer voie premierului să organizeze un flagrant avându-l ca țintă pe un membru al cabinetului său? Întrebare pe care avocata Ingrid Mocanu, un om cu o bogată expertiză în materie, o reia și o dezvoltă într-o lămuritoare formulare:„Adică nu doar Coldea îi dădea sfaturi lui Ionuț Matei &comp cum să judece la DNA, ci și premierul țărișoarei noastre, România, dădea sfaturi procurorilor/securiștilor care îi informau pe acesta că urmează să facă un flagrant?’’
Rezultând, de aici, că întrebarea noastră este perfect îndreptățită și că avem tot dreptul să primim și un răspuns la ea. Răspuns care trebuie să vină în primul rând de la Victor Ponta! Dar care răspuns, judecând după precedentul creat, nu cred că va ieși din matca miștoului de calibru cras șmecheresc. Putem,atunci,să clasăm și zicerea despre cum l-a făcut el, Victor Ponta, scăpat, pe Liviu Dragnea, de la un flagrant ticluit de DNA, tot doar ca o simplă… poantă? Mă tem că nu! După cum nu cred că faptul că, în anul de grație 2012, același Victor Ponta, pe de o parte ne chema să ieșim la Referendum ca să îl demitem pe Traian Băsescu, iar, pe de altă parte, chefuia abitir, în vie la Sebastian Ghiță și nu numai acolo, cu fețe grele ale sistemului de forță instrumentat și manipulat de către Amiralul Dezastrului Național, ar putea fi clasat sub benigna etichetă:„tot o poantă de-a lui Ponta’’. După cum îmi este peste putință să accept ideea că doar niște nevinovate poante, a la Victor Ponta, ar putea fi catalogate, să zicem, numirea, cu mult tâlc, a Laurei Kovesi la DNA sau Pactul de coabitare încheiat- atenție mărită!- nu doar cu Traian Băsescu, președintele reinvestit, împotriva voinței marii majorități a românilor, ci cu însuși regimul său de forță și dictat.
Am greși, însă, dacă am restrânge lista emitenților unor asemenea așa-zise poante doar la Victor Ponta! Și asta pentru că, într-o deliberată consonanță cu el- în perioada când era premier al României și președinte al PSD- s-au aflat și alte personaje. Care, la rândul lor, s-au considerat îndrituite să facă alte poante cu efect nefast pentru bunul mers al societății românești. O asemenea personalitate proeminentă fiind Robert Cazanciuc. Acela care, în calitate de ministru de Justiție (și, în prim rând, de procuror), i-a asigurat pe colegii săi de breaslă că atât timp cât va deține respectivul portofoliu nimeni nu îi clintește pe procurori din corpul magistraților. Acolo unde i-a vârât cu anasâna ministresa Monica Macovei, ea însăși o emblematică figură a procurorilor „cu Traian Băsescu în suflet’’. Și nu doar că ministrul/procurorul Robert Cazanciuc a făcut această promisiune, dar , ca să nu se creadă că a lansat doar… o poantă, l-a menționat în mod expres ca garant și spirit tutelar pe primul ministru. Adică pe… Victor Ponta!El însuși, procuror și cumva rubedenie a domnului ministru.Ca urmare, procurorii și-au păstrat neatins statutul de magistrați, ba încă au devenit și mai egali decât cei cu care erau egali, cu judecătorii, cărora le-a dictat pe bandă rulantă sentințe.Inclusiv sau mai ales sentințe făcute praf și pulbere la CEDO, de pe urma cărora visteria statului român plătește din greu bănetul cuvenit pentru despăgubirea celor nedreptățiți. Motiv pentru care ar fi extrem de instructiv să aflăm care mai este, la ora asta, punctul de vedere a domnului Robert Cazanciuc privind acest subiect extrem de sensibil: dacă procurorii vor mai rămâne și mai departe în corpul magistraților? Punct de vedere exprimat, dacă nu e cu bănat, nu în calitate de procuror de profesie, ci în calitatea de președinte al comisiei juridice a Senatului României, ca și în calitatea de membru al Comisiei speciale a Parlamentului pentru modificarea legilor justiției.
Am început aceste notații pornind de la suculenta poantă lansată de către Ioan Mircea Pașcu: „În sfârșit, a făcut și Victor Ponta ceva bun!’’ Și, chiar dacă m-am luat cu vorba, nu am uitat că discutăm despre o consecință, desigur neintenționată, a inițiativei europarlamentarilor Alianței Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, privindu-l direct pe fostul premier al României. Decizie care a nemulțumit-o peste poate pe mult temuta Monica Macovei și a făcut-o să demisioneze cu mult aplomb. „Consecință neintenționată’’-i-am spus, pentru că, în nici-un caz, nu cred că acceptând invitația lideilor ACRE de a vorbi la reuniunea alianței, Victor Ponta a avut în intenție să determine demisia doamnei europârâcioase. Dar, încă, să lanseze ideea cu titlu de poantă...
Pentru toate aceste motive și dintr-un elementar respect pentru ideea de cinste și de moralitate în actul politic, refuz să accept că mai putem asista, resemnați și pasivi, la modul în care Victor Ponta a ales să răspundă unor legitime întrebări privind anumite decizii pe care le-a luat, ca premier și lider de partid, într-un mod absolut incorect și profund disprețuitor,adică în termeni de ieftină zeflemea și de-a sanchi-pontul! Intenționate sau neintenționate, consecințele unor asemenea decizii- care numai poante nu pot fi numite!- ne costă, ne umilesc și ne apasă. Iar Victor Ponta nu a făcut, toate astea, chiar „fără să vrea’’!