„Dacă vrem să răspundem acestor întrebări, trebuie în primul rând să înțelegem originea și funcția viselor.”, apreciază Sidarta Ribeiro. Și nu fără temei. „În timpul orelor de veghe - fie că e zi sau noapte, dar cu ochii larg deschiși - percepem o succesiune de imagini, sunete, gusturi, mirosuri și atingeri. Când suntem treji, trăim privind mai ales spre exterior, fiindcă acțiunile și percepțiile noastre sunt conectate cu lumea aflată dincolo de universul nostru interior. Iar apoi, destul de des – fie că e zi sau noapte, dar cu ochii ferm închiși –, intrăm în starea de inconștiență în care ecranul realității e deconectat. Despre somnul acesta, atât de familiar și reconfortant, ne amintim prea puțin, și de aceea îndeobște ni-l imaginăm ca pe o absență a gândurilor.”
Două porți
În continuare: „Somnul este deseori considerat un fel de non-viață, o mică moarte cotidiană, dar nu este așa. Hypnos, zeul somnului în mitologia greacă, este fratele geamăn al lui Thanatos, zeul morții, amândoi fiind copiii zeiței Nyx, Noaptea. Vremelnic și în general plăcut, somnul adânc dat de Hypnos e absolut necesar pentru sănătatea mintală și fizică a oricărei persoane. Dar ceva cu totul diferit se întâmplă în timpul acelei stări curioase a vieții interioare pe care o numim visare, unde Morfeu este cel care domnește, dând formă viselor noastre. Fratele lui Hypnos, potrivit poetului grec Hesiod, sau fiul său, potrivit poetului roman Ovidiu, Morfeu aduce regilor mesajele zeilor și conduce o ceată de frați, Oneiroii. Aceste spirite cu aripi întunecate ies noapte de noapte prin două porți, una din corn de animal și cealaltă din fildeș, asemenea liliecilor în zbor.”
Simulacrul realității
Fir întins: „Când trec prin poarta de corn – care, atunci când e lustruită, e transparentă precum un văl peste adevăr –, ei produc vise profetice, de origine divină. Când trec prin poarta de fildeș – care întotdeauna este opacă, chiar și în părțile sale cele mai subțiri –, ei inspiră vise amăgitoare sau fără semnificație. Dacă anticii s-au încumetat să se lase călăuziți de vise, contemporanii noștri sunt mult mai puțin apropiați de aceste viziuni imprecise. Aproape oricine știe ce sunt visele, dar puțini și le amintesc când se trezesc dimineața. În general, concepem visul ca pe un film de durată variabilă, deseori cu un început nedefinit, dar având aproape întotdeauna un final concludent. În linii mari, un vis este un simulacru de realitate construit din fragmente de amintiri. Participăm la visele noastre ca protagoniști, deși asta nu înseamnă că deținem controlul asupra succesiunii de evenimente care alcătuiesc narațiunea lor.”
Fluiditate
Aproape de final: „Jucând un rol în cadrul acestei narațiuni fără să-i cunoaștem scenariul sau regia, putem avea parte de surprize sau chiar de exaltare pe măsură ce visul își urmează cursul. Totuși, e la fel de obișnuit ca visul să pună în scenă situații extrem de frustrante sau dezamăgitoare. Deși reflectă preocupările visătorului, desfășurarea visului e aproape întotdeauna imprevizibilă. Logica evenimentelor e fluidă și capricioasă în comparație cu realitatea. Succesiunea imaginilor e marcată de lipsa continuității și de întreruperi bruște, pe care nu le percepem în starea de veghe. În vis, o persoană sau un loc se poate preschimba în altele cu o fluiditate incredibilă, dezvăluind puterea transformatoare a reprezentărilor mintale. Înșiruirea intermitentă de simboluri stabilește un simț al timpului caracterizat de omisiuni, fragmentări, condensări și dislocări, generând straturi de semnificații multiple și chiar contradictorii. Gama de posibilități a visului e extrem de vastă, frizând adesea insolitul, irealul și haoticul.”
Despre Sidarto Riberiro
Sidarto Riberiro a fondat Brain Institute, de la Universidade Federal do Rio Grande do Norte în Brazilia, unde în prezent este profesor de neuroștiințe și director. Și-a luat doctoratul la Universitatea Rockefeller, cu o lucrare despre comportamentul animalelor. Printre subiectele sale de cercetare se numără memoria, somnul și visele, neuroplasticitatea, competența simbolică la animale, psihiatria computațională și substanțele psihedelice.
„Somnul este deseori considerat un fel de non-viață, o mică moarte cotidiană, dar nu este așa.”, Sidarto Riberiro , profesor de neuroștiințe
„În linii mari, un vis este un simulacru de realitate construit din fragmente de amintiri”, Sidarta Ribeiro