Aproximativ 46,5 milioane de britanici erau așteptați să voteze joi, timp de 15 ore, în referendumul care va decide atât soarta Marii Britanii, cât și viitorul Uniunii Europene. Secțiile de votare s-au deschis la ora locală 07.00 (ora 09.00 în România) și s-au închis la ora locală 22.00 (24 iunie, ora 00.00 în România). Comisia Electorală estima să anunțe rezultatul final în dimineața aceasta.
La referendumul de joi au participat cetățenii britanici cu vârsta minimă de 18 ani, care locuiesc în Regat (în Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord) și pe teritoriul Commonwealth, comunitatea statelor din componența fostului Imperiu Britanic. De asemenea, au votat cetățenii britanici aflați în străinătate, care figurează în registrul electoral din Marea Britanie în ultimii 15 ani. Nu există o limită de prezență la vot în baza căreia referendumul să fie considerat valid. Prezența la vot era estimată însă ca fiind un record pentru un scrutin din Marea Britanie. Întrebarea pusă participanților la referendum a fost: "Ar trebui Regatul Unit al Marii Britanii să rămână membru al UE sau ar trebui să părăsească Uniunea?" Referendumul a fost de tip pre-legislativ, adică s-a desfășurat înainte de adoptarea deciziei cu privire la tema care a făcut obiectul consultării, și nu are forță juridică obligatorie. Astfel, autoritățile de la Londra nu sunt obligate să țină seamă de rezultatele consultării populare din 23 iunie 2016, iar Parlamentul poate bloca ieșirea Marii Britanii din UE, în cazul unei victorii Brexit. Legislația electorală britanică nu conține nicio prevedere cu privire la ce se întâmplă în situație de egalitate. Sondajele din ultimele zile arătau o egalitate aproape perfectă în rândul celor două tabere. Mai mult, liderul eurofob UKIP (Partidul pentru independența Regatului Unit), Nigel Farage, avertiza recent că, "dacă rezultatul este unul apropiat, de genul 52% pentru exit vs. 48% împotriva ieșirii, dezbaterea ar fi o afacere neterminată”.
O țară divizată de Brexit
Referendumul pentru rămânerea sau ieșirea din blocul comunitar a divizat scena politică, dar și opinia publică din Marea Britanie. Deși guvernul condus de premierul conservator David Cameron a recomandat, în mod oficial, “rămânerea Marii Britanii într-o Uniune Europeană reformată”, șase membri ai cabinetului de la Londra au susținut ieșirea țării din UE. În privința poziției partidelor politice parlamentare, laburiștii, “verzii”, liberal-democrații și Partidul Național Scoțian s-au pronunțat pentru rămânerea Regatului Unit în Uniune, în timp ce UKIP și aripa eurosceptică a Partidului Conservator au cerut Brexit și un nou tip de relație cu UE. În opinia lor, această relație ar trebui să fie în continuare una de cooperare, dar să permită reluarea controlului asupra politicilor publice și încetarea supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern. Ei cred, de asemenea, că un Regat Unit în afara UE ar fi o țară cu o mai mare influență, mai ales comercială, atât în raport cu Organizația Mondială a Comerțului, cât și cu alte organizații internaționale.