Juke este o maşină care se potriveşte cel mai bine cu spiritul tânăr. Pentru că se mişcă uşor, e foarte manevrabilă şi conferă o poziţie înaltă asupra traficului. Pare un mic musculos gata să-şi facă loc prin trafic cu orice preţ. Este o maşină comodă mai ales în varianta X-tronic, adică o cutie de viteză automată. Costul acestei comodităţi îl regăsim însă în consum care sare de 10 litri de benzină în oraş şi un preţ care urcă la 18.000 de euro, dar poate ajunge şi la 24.000.
Juke a apărut recent în arsenalul producătorului japonez, prin 2011. Odată cu isteria SUV, fiecare producător a simţit nevoia să lanseze cât mai multe tipuri de astfel de maşini pentru a atrage clientela. Iar SUV-urile de oraş care au redefinit traficul ca junglă urbană au fost puse pe primul plan de către producătorii auto. Mini SUV-urile au devenit trendul pentru că ofereau ceea ce le lipsea maşinilor mai mari şi mai greu manevrabile în traficul aglomerat. Spaţiu mai redus pentru manevre, loc de parcare mai uşor de găsit şi manevrabilitate. S-a renunţat şi la tracţiunea integrală care nu-şi are rostul în spaţiu urban şi a rămas doar alura de maşina all-road, cu o tracţiune pe o pune, de obicei, faţă, şi cu suspensii adaptate unor condiţii mai grele. Juke nu este o excepţie. Un mini-SUV uşor de manevrat care conferă şoferului acea senzaţie de siguranţă pe care ţi-o dă un SUV, uneori falsă. Dar rămân poziţia dominantă asupra traficului pentru o maşină din clasa ei şi faptul că ştii, măcar teoretic, că te poţi avânta şi pe drumurile desfundate, gropile pline cu noroi sau bordurile mai înalte. Ceea ce parţial este adevărat, pentru că garda înaltă specifică unui SUV, de 165 de mm în acest caz, te salvează din situaţii mai dificile, la fel şi suspensiile gândite să reziste mai bine şocurilor decât cele ale unui sedan.
Fals off-road
Totuşi, trenul de rulare este departe de a se înscrie în categoria unui autovehicul de teren. Chiar dacă maşina ne dă posibilitate să ne avântăm ici-colo şi pe altfel de drumuri decât cele asflatate graţie unui unghi de atac de 26 de grade şi unuia de degajare de 30 de grade. Juke-ul dispune chiar de un mod L, sau low, la cutia de viteze automată, care fixează treptele într-o plajă care permite un trafic mai greu, adică un cuplu mai mare la o viteză mai redusă. În plus, un tablou de bord plasat pe consola centrală, care face parte din Nissan Dynamic Control System, îţi arată cât de mari sunt forţele G care acţionează la un moment dat asupra ta, exact ca la maşinile de teren adevărate. Tot sistemul mai sus pomenit îţi permite să-ţi alegi stilul de condus care ţi se potriveşte dintre Sport, Normal sau Eco. Teoretic, cu fiecare program se setează puterea motorului, modul în care schimbă cutia de viteze automată, tăria suspensiilor şi a servodirecţiei şi aerul condiţionat. Se poate că reglajul să fie mult prea fin, iar parcursul mult prea mare ca să simţi o diferenţă apreciabilă, pentru că la prima vedere schimbările nu sunt semnificative. Oricum, ca idee de marketing îşi atinge scopul pentru că te face să te simţi într-un 4x2 ca într-un 4x4 veritabil.
Precizie în mişcări
Motorul modelul testat, un aspirat pe benzină de 1,6 litri şi 117 cai putere, oferă un cuplu de 157 de Nm la o turaţie de 4.000 de rot/min. Este de ajuns să mişte maşina de 1.250 de kilograme până la 100 de km/h în 11 secunde. În ciuda faptului că nu dispune de multă putere pentru masa pe care o are, Juke se mişcă admirabil de uşor în oraş. Acest lucru este posibil, în primul rând, datorită direcţie care este precisă şi lejer de manevrat. În privinţa sprintului, şoferul nu trebuie să-şi facă prea mari speranţe pentru că X-tronicul, adică o cutie automată tip CVT – cu trepte variabile, nu ajută prea mult indiferent de turaţia în care e ţinut motorul. CVT este o cutie care practic schimbă o infinitate de trepte ceea ce duce la un parcurs liniar în turaţie. La fel de liniară este şi mişcare maşinii. Adică nu te poţi aşteptat nici la şocuri, nici la sprinturi. Odată apăsată pedala de acceleraţie până la podea se aude un sunet de parcă s-ar dezlanţui toţi cei 117 cai putere într-un suflet, însă micşare maşinii este comodă şi liniştit crescătoare. Această mişcare calculată conferă un confort, dar penalizează maşina la consum. Pentru că în regim urban, acesta se învârte în jurul a 10 litri de benzină la 100 de km parcurşi şi la o medie de viteză de circa 30 de km/h.
Se vede bine
Aspectul înaltă, cu tente uşor impunătoare, se traduce printr-o poziţie bună la volan. Totuşi, botul ridicat şi farurile ieşite în evidenţă dau un pic de lipsă de vizibilitate la nivelul părţii frontale, chiar dacă motorul nu ocupă un spaţiu prea mare în faţă şi maşina este relativ scurtă. Partea din spate este asigurată prin intermediul unei camere de luat vederi pentru marşarier. Există, ca opţionale sau la un nivel de echipare superior, şi un sistem de monitorizare a perimetrului cu senzori audio atât pentru faţă, cât şi pentru spate. Aceştia sunt necesari pentru că maşina, deşi nu este lungă (măsoară doar 4,135 de metri), este înaltă. Spaţiul interior este confortabil atât pentru pasagerii din faţă, cât şi pentru cei din spate. Portbagajul este de 345 de litri, plus un spaţiu adiţional sub podeaua acestuia unde teoretic ar fi trebuit să existe roata de rezervă, înlocuită acum cu kitul pentru pană. Spaţiul de sub podeaua portbagajului dă posibilitatea ascunderii unor lucruri sau protejării faţă de celelalte obiecte care sunt transportate. Banchetele se pot rabata, iar spaţiul de încărcare permite transportarea unor obiecte care pot atinge doi metri în lungime.
Accent pe utilitate
Interiorul este în primul rând util. Există spaţii pentru pahare și sticle în care se pot pune inclusiv recipiente mai înalte fără grija că se vor răsturna la prima curbă. Priza, portul de USB şi auxiliarul sunt plasate chiar sub planşa centrală şi deasupra unui spaţiu ideal pentru telefonul mobiul pentru că e prevăzut cu un material antiderapant. Bordul conţine şi un computer destul de vechi ca afişaj, dar util prin informaţiile care care le oferă. Pentru legătura multimedia există o tabletă care este folosită şi pe post de sistem de navigaţie. Tableta permite şi rularea unor aplicaţii specifice. Conexiune bluetooth se face uşor la smartphone şi permite şi redarea fişierelor din telefon. Plasticele folosite sunt tari şi sunt combinate cu unele care au culoarea caroseriei. Preţul unui Juke pleacă de la 11.890 de euro cu TVA pentru o variantă de bază şi ajunge la 24.760 de euro pentru una de top. Pentru modelul testat, 1,6 litri cu X-tronic şi variantă de echipare Acenta preţul ajunge la 18.040 de euro. Opţiunile mai sofisticate pot include inclusiv o trapa panoramică.
Cifre
- 4,135 metri lungime, 345 de litri portbagajul
- 11 secunde până la 100 de km/h
- 10 litri/100 de km, consum urban
Dezavantaje
- consum
- X-tronic, disponbil doar pe anumite motoare
- sistemul audio
Avantaje
- manevrabilitate
- gardă la sol, unghi de atac
- vizibilitate