Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În timp ce o singură regiune spaniolă generează cât zece regiuni românești, agricultura noastră rămâne blocată în cereale extensive.
Harta agricolă a Europei arată că Andaluzia, o regiune din sudul Spaniei, a generat 16 miliarde euro din agricultură în 2023, în timp ce întreaga Românie, cu peste 13 milioane de hectare arabile și opt regiuni, nu apare în topul european publicat de Eurostat recent, arată o analiză realizată de termene.ro. Nicio regiune românească nu depășește 2 miliarde euro output agricol, iar în clasamentul celor mai productive zone agricole ale Uniunii, țara noastră e complet absentă.
Datele oficiale pentru 2023 arată o concentrare masivă a valorii agricole în câteva regiuni-cheie din vest: Andaluzia conduce cu 16 miliarde, urmată de Bretagne din Franța cu 11 miliarde, Weser-Ems în Germania și Lombardia în Italia cu câte 9,8 miliarde fiecare, și zona Loire din Franța cu 9,3 miliarde. Din cele cinci regiuni care depășesc pragul de 9 miliarde euro, niciuna nu e în estul Europei. România, Polonia, Bulgaria, Ungaria rămân în zonele cu mai puțin de 2 miliarde euro per regiune.
Legumele aduc banii mari, dar România cultivă grâu
Producția agricolă totală a UE a ajuns la 537 de miliarde euro în 2023, dar repartizarea e profund inegală. Legumele și produsele horticole au generat 71,5 miliarde euro, reprezentând 13,3% din total - cea mai mare valoare dintre toate categoriile de produse vegetale. Aici e concentrat profitul real al agriculturii europene moderne, și aici România e aproape inexistentă.
Andaluzia a făcut 5,2 miliarde euro doar din legume. Zuid-Holland, o regiune olandeză comparabilă ca suprafață cu zona metropolitană a Bucureștiului, a generat 5 miliarde. Puglia și Campania din Italia, Noord-Brabant din Olanda au produs fiecare câte 1,8 miliarde euro din acest singur segment. În total, 14 regiuni europene au depășit un miliard euro din legume și produse horticole. Cinci sunt în Italia, cinci în Olanda, patru în Spania. România - din nou - nu apare pe lista performerilor.
De altfel, nicio regiune românească nu are o prezență importantă din agricultura totală concentrată în legume. Pentru comparație, Viena are 77,2% din agricultura totală în legume, Zuid-Holland 68,4%, Liguria 65%, Hamburg 50,8%. Sunt regiuni care au înțeles că viitorul agriculturii nu e în cereale extensive, ci în produse cu valoare adăugată mare.
România are a treia suprafață arabilă din UE, după Franța și Spania. Dar este important ce cultivăm și cum o facem. Regiunile care apar în topul Eurostat au făcut o alegere strategică acum 20-30 de ani: specializare în segmente cu marjă mare, investiții masive în infrastructură - sere, sisteme de irigație computerizate, depozite frigorifice, logistică rapidă - și organizare în cooperative puternice care negociază direct cu marii retaileri europeni.
De aceea, Andaluzia generează 5,2 miliarde euro din legume, iar în România, cu specializare redusă în legume, situația se traduce prin dependență de cereale, care aduc marje mici.
Datele Eurostat arată și o altă realitate dureroasă: cele 14 regiuni care depășesc un miliard euro din legume nu sunt întâmplător alese. Sunt regiuni care au investit masiv în ultimele decenii, care au avut viziune strategică, care au accesat fonduri europene inteligent. Au construit infrastructure că nu pentru satisfacții statistice, ci pentru a deveni competitive pe piețele globale.
Unde merge agricultura europeană și unde rămâne România
Producția agricolă UE de 537 miliarde euro în 2023 reflectă o tendință clară: specializarea bate dimensiunea. Hărțile Eurostat arată această migrare a valorii: albastru intens în Olanda, sudul Spaniei, nordul Italiei - regiuni care au ales specializarea agresivă în produse cu marjă mare.
România se află în această a doua categorie, alături de Polonia, Bulgaria, Ungaria. Cultivăm grâu, porumb, floarea-soarelui pe suprafețe uriașe, exportăm cantități importante de cereale la prețuri mici, apoi importăm produse procesate la prețuri mari.
Eurostat a publicat pentru prima dată date regionale privind forța de muncă agricolă și productivitatea, care vor permite comparații și mai precise. Dar chiar fără aceste detalii suplimentare, concluzia e evidentă: agricultura românească operează pe o logică diferită de cea a regiunilor europene performante. E mai puțin specializată, mai puțin intensivă tehnologic, mai dependentă de factori pe care nu-i poate controla - vremea, prețurile globale la cereale, subvențiile.
Citește pe Antena3.ro
