Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Clubul, cu o tradiție de peste un secol, din Liverpool, a decis că este timpul pentru un „refresh” al siglei. Modernizare, simplificare, adaptare la digital - explicațiile oficiale sunau rezonabil. Doar că, în procesul de redesign, un element-cheie a dispărut: mottoul latin care definește identitatea Evertonului de decenii întregi, „Nil Satis Nisi Optimum” - „Nothing but the best is good enough”.
La prima privire, pare un detaliu minor. O expresie latină, așezată sub un scut cu un turn, un blazon vechi de 75 de ani. Dar pentru suporterii lui Everton, acele cuvinte nu erau decorative; erau un jurământ, o promisiune colectivă că mediocritatea nu are loc aici. Crestul cu mottoul a fost creat în 1938 de către secretarul clubului, Theo Kelly, inițial pentru cravate. Numai din 1978 mottoul, împreună cu blazonul, a început să fie folosit pe echipament. Era mai mult decât un slogan: era etosul Everton, un cod moral al excelenței în fotbal.
Everton (1878) are o rivalitate istorică cu actuala campioană a Angliei - FC Liverpool (1892), cealaltă echipă mare a orașului. Meciurile dintre cele două cluburi sunt cunoscute sub numele de Merseyside Derby, una dintre cele mai intense și celebre rivalități din fotbalul englez. Această tensiune urbană adaugă un plus de simbolism mottoului. „Nothing but the best is good enough” nu se aplică doar în meciuri, ci în întreaga identitate a clubului, în fața rivalilor și a comunității.
Când versiunea nouă a siglei a fost dezvăluită, reacția fanilor a fost imediată și vehementă. Social media a explodat: forumuri, Facebook, Twitter. „Cum pot să ne șteargă identitatea?”, scria cineva. „Este ca și cum ai tăia aripile unui simbol”, comenta alt fan. Peste 22.000 de suporteri, conform petiției online, au cerut reinstaurarea mottoului. Nu era doar nostalgie; era respect pentru tradiție și pentru ceea ce Everton înseamnă - excelență, mândrie, perseverență.
În paralel, mass-media britanică a preluat povestea, transformând un simplu redesign de logo într-un episod de cultură populară. The Guardian titra „Everton fans fight to keep their club’s soul intact”, iar BBC relata cu surprindere mobilizarea impresionantă a comunității. Într-un mod neașteptat, mottoul „Nil Satis Nisi Optimum” a devenit un simbol al puterii fanilor în fața deciziilor corporatiste. Clubul a înțeles mesajul: identitatea nu poate fi subestimată.
Conducerea clubului a făcut un pas înapoi. A cerut scuze, a recunoscut greșeala și a inițiat o consultare publică. Rezultatul a fost clar: mottoul s-a întors, însoțind din nou blazonul oficial. Pentru sezonul următor, fanii l-au regăsit pe tricouri, pe cravate, pe materiale oficiale, ca un semn că tradiția învinge presiunile modernizării.
Acest episod este mai mult decât o simplă schimbare de logo. Este o lecție despre importanța simbolurilor, despre modul în care cultura unui club se leagă de comunitatea sa. Mottoul latin, prin simplitatea și forța sa, reamintește că standardele contează. „Nothing but the best is good enough” nu este doar un îndemn pentru jucători, ci și un avertisment pentru cei care încearcă să simplifice, să elimine sau să ignore tradiția.
De fapt, ceea ce s-a întâmplat la Everton în 2013 reflectă o tensiune mai largă: între modernizare și identitate, între design corporatist și cultura populară. Suporterii au arătat că vocea lor contează, că etosul unui club nu poate fi redus la criterii de estetică sau marketing. Într-o eră în care totul tinde să fie globalizat, standardizat și digital, mottoul latin a devenit un bastion al individualității: un reminder că excelența nu se negociază și că tradiția poate fi apărată.
Privind retrospectiv, episodul poate părea minor. Dar, în realitate, a fost un moment definitoriu pentru cultura Everton. A arătat că „Nil Satis Nisi Optimum” nu este doar o frază pe un logo, ci un cod moral care conectează trecutul, prezentul și viitorul clubului. Și, poate mai important, a demonstrat că mândria colectivă a fanilor are puterea de a influența deciziile strategice.
Într-o lume în care designul și brandingul sunt adesea dominate de cifre și algoritmi, Everton a arătat că sufletul unei comunități nu poate fi ignorat. Mottoul a revenit, dar lecția a rămas: „Nothing but the best is good enough” – și pentru club, și pentru cei care îl iubesc.
Mottouri celebre ale cluburilor de fotbal
Premier League:
-
Everton (1878): Nil Satis Nisi Optimum („Doar excelența contează”)
-
Sunderland (1879): Consectatio Excellentiae („În căutarea perfecțiunii”)
-
Manchester City (1880): Superbia in Proelio („Mândrie în luptă”)
-
Tottenham Hotspur (1882): Audere est Facere („A îndrăzni înseamnă a face”)
Alte cluburi:
-
Ludere Causa Ludendi („A juca pentru plăcerea jocului”) - Queen's Park (1867)
-
Consilio et Animis („Prin înțelepciune și curaj”) - Sheffield Wednesday (1867)
-
Confidemus („Avem încredere”) - Kilmarnock (1869)
-
Arte et Labore („Prin artă și muncă”) - Blackburn Rovers (1875)
-
Floreat Salopia („Să înflorească Shropshire”) - Shrewsbury Town (1886)
-
Domus Clamantium („Casa celor care strigă”) - Gillingham (1893)
-
Sic Itur ad Astra („Așa se ajunge la stele”) - Elgin City (1893)
În cazul unor cluburi, precum Tottenham Hotspur și Manchester City, mottourile latinești au fost retrase de pe emblemele oficiale în urma ultimelor redesign-uri ale logourilor.
La Manchester City, sigla rotunda la care s-a adaugat ulterior motto-ul „Superbia in Proelio” a fost folosită oficial din 1972 și până în 2016, când mottoul a dispărut.
Spre deosebire de Everton, unde fanii și-au făcut vocea auzită, la City comunitatea a acceptat schimbarea, fără să manifeste opoziție.
Citește pe Antena3.ro
