Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Motivația este clară și, la prima vedere, idilică: aer mai curat, o curte pentru copii, liniște și promisiunea unei comunități noi, moderne.
Însă, dincolo de randările spectaculoase ale dezvoltatorilor și de entuziasmul mutării, există o realitate pe care mulți o descoperă abia după ce au semnat actele. Infrastructura reală a noilor zone rezidențiale nu ține întotdeauna pasul cu ritmul construcțiilor. Să cumperi o casă "la roșu" sau chiar "la cheie" într-un câmp care a devenit peste noapte cartier de lux vine la pachet cu provocări pe care nu le găsești în broșura de prezentare.
Adevăratul test al calității vieții nu este dat de faianța din baie sau de parchetul din living, ci de modul în care acea proprietate este conectată la utilitățile vitale. În lipsa unei planificări riguroase, visul mutării la țară, dar cu condiții de oraș, se poate lovi de bariere tehnice frustrante.
Când planurile de pe hârtie se lovesc de terenul real
Una dintre cele mai mari probleme în zonele periurbane este relieful. Dezvoltatorii construiesc unde găsesc teren disponibil, iar asta înseamnă adesea zone joase, foste terenuri agricole sau parcele cu diferențe de nivel, unde rețelele clasice de utilități nu ajung sau nu funcționează gravitațional.
Aici intervine responsabilitatea constructorului și vigilența cumpărătorului. O casă modernă nu poate funcționa pe principii de secol trecut. Nimeni nu își dorește, în 2026, să depindă de o fosă septică vidanjabilă săptămânal sau să aibă probleme cu presiunea apei la etaj doar pentru că rețeaua comunei este subdimensionată.
Soluțiile moderne de sistematizare permit acum urbanizarea unor zone care înainte erau considerate neconstruibile. De exemplu, pentru a aduce apa curentă și a gestiona canalizarea în aceste noi cartiere, inginerii folosesc stații de pompare apă prefabricate, care se instalează rapid și asigură presiunea necesară întregii comunități, indiferent de cota terenului. Prezența unor astfel de sisteme integrate în proiectul rezidențial este un semn de maturitate și de respect față de viitorii locatari, garantând că nu vor exista sincope în alimentarea cu apă sau în evacuarea menajeră.
Costurile ascunse ale lipsei de infrastructură
Mulți cumpărători sunt atrași de un preț pe metru pătrat mai mic la periferie, dar omit să calculeze costurile operaționale pe termen lung. O casă care nu este racordată corect la un sistem centralizat sau care folosește improvizații tehnice va genera cheltuieli constante.
Gândește-te la impactul asupra valorii de revânzare. O proprietate situată într-un cartier care se inundă la fiecare ploaie torențială sau unde există mirosuri neplăcute din cauza canalizării defectuoase își va pierde valoarea drastic în câțiva ani. În schimb, un imobil situat într-o zonă sistematizată inteligent, cu utilități automatizate și gestionate profesionist, reprezintă o investiție sigură.
Verificarea tehnică a casei nu ar trebui să se oprească la structura de rezistență și la izolația termică. Întreabă dezvoltatorul cum sunt gestionate apele pluviale. Întreabă unde se duc apele uzate și ce garanții există pentru rețelele subterane. Răspunsurile la aceste întrebări îți vor spune dacă cumperi un cămin confortabil sau o sursă de stres continuu.
Comunitatea și sustenabilitatea
Un alt aspect pe care îl ignorăm adesea este impactul nostru asupra mediului în care ne mutăm. Fugim de oraș pentru natură, dar dacă infrastructura noii noastre case poluează pânza freatică, distrugem exact motivul pentru care ne-am mutat acolo.
Standardele de locuire actuale pun un accent imens pe sustenabilitate. Asta nu înseamnă doar panouri fotovoltaice pe acoperiș, ci și o infrastructură invizibilă care nu agresează mediul. Materialele moderne, etanșe, care nu permit scurgeri în sol, și sistemele de monitorizare a consumului sunt standarde de igienă a locuirii.
În concluzie, migrația spre zonele limitrofe este un fenomen pozitiv, care decongestionează marile orașe și oferă familiilor spațiu de respirat. Dar, pentru ca acest vis să rămână frumos și după ce s-a uscat cerneala pe contractul de vânzare-cumpărare, trebuie să fim cumpărători educați. Să cerem calitate nu doar la finisaje, ci și la infrastructură. Pentru că, la finalul zilei, confortul înseamnă să ai apă la robinet și căldură în calorifere fără să știi neapărat ce tehnologie complexă face acest lucru posibil.
Citește pe Antena3.ro
