Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pământul a trecut cu mult timp în urmă de limita până la care poate susţine în mod durabil populaţii aşa mari iar în câteva zeci de ani întreaga planetă se va confrunta cu foametea generală.
Apocalipsa? Încălzirea globală? Lipsa petrolului? Care să fie cauza? Ei bine, niciuna. Ci lipsa fosforului, crede investitorul Jeremy Grantham, co-fondator la GMO, una dintre cele mai mari companii de administrare de fonduri din lume, cu active de 104 miliarde de dolari.
Grantham a publicat ieri un studiu depresiv legat de viitorul omenirii. El crede că Terra nu poate susţine decât 1,5 miliarde de oameni, faţă de cele 7 miliarde de acum sau perspectiva a 10-12 miliarde către care ne îndreptăm în viitorii ani. Care e viziunea lui? Ei bine, vom muri literalmente de foame. {i asta pentru că tocăm într-un ritm ameţitor un element critic pentru abilitatea noastră de a produce mâncare: fosforul. Acesta este un ingredient din îngrăşămintele chimice şi se află într-o cantitate limitată, la fel ca şi potasiul, un alt element necesar dar rar.
Momentan omenirea produce recolte agricole tot mai mari, atât în termeni bruţi cât şi raportat la hectar numai datorită creşterii utilizării fosforului. Dar acesta nu este infinit, şi, potrivit estimărilor, se va ajunge la un maxim de extracţie în jurul anului 2030.
Suprapopularea
Potrivit slide-urilor prezentate de Grantham, omenirea ca specie a existat într-un număr relativ limitat de indivizi în preistorie şi numai în ultimii două mii de ani numărul a crescut. Apoi, de acum 200 de ani, pur şi simplu a explodat. Spre deosebire de teoriile prăpastioase ale lui Thomas Maltus, dezvoltarea tehnologică a permis omenirii să extragă resurse tot mai ieftin. Doar că această perioadă s-a terminat. Potrivit lui Grantham, petrolul s-a tranzacţionat la 16 dolari pe baril timp de un secol, însă atunci când cererea a depăşit producţia preţul a ajuns la 35 de dolari barilul iar acum "normalul" este la 75 de dolari. Cererea este imensă şi pentru alte resurse, cum ar fi minereul de fier. Dar adevărata problemă este mâncarea: de-a lungul istoriei omenirea a folosit cel mai la îndemână produs: bălegarul. Dar în perioada modernă folosim fosforul din îngrăşămintele chimice. Acesta este esenţial pentru viaţă: plantele îl absorb din pământ, animalele din plante iar apoi carnivorele îl primesc din prăzile halite. Când plantele sau animalele mor, atunci fosforul se reîntoarce în natură. De-a lungul timpului este compresat în rocile aflate pe fundul oceanelor. Acuma, fosfaţii sunt ingrediente critice ale îngrăşămintelor din simplul motiv că nu există substituent şi pentru că plantele sunt compuse parţial din fosfor. Marea majoritate a fosfaţilor din uzul comercial se extrag din roci care au fost odinioară pe fundul oceanelor. Iar problema e că în ultimii 120 de ani, omenirea a devenit dependentă de folosirea fosfaţilor. Iar cantitatea pe care o folosim creşte constant.
Nici tehnologia nu ne va ajuta
Iar când extracţia de fosfat va scădea, după 2030, următoarea problemă logică cu care ne vom confrunta va fi scăderea recoltelor şi a producţiei la hectar. Desigur, omenirea poate folosi din plin dejecţiile umane ca îngrăşământ, însă reciclarea şi conservarea nu vor rezolva problema.
Din cauza dezvoltării unor state-mamut precum China, India sau Indonezia, preţul mâncării a crescut constant în ultimii 10 ani, de la soia, porumb şi grâu până la carnea de porc.
Statistici cutremurătoare
Statisticile sunt cutremurătoare: China foloseşte 53% din cimentul mondial, 47,7% din minereul de fier sau 46,9% din cărbune, potrivit datelor furnizate de Barclays, Credit Suisse, BP, FAO şi FMI, compilate de Grantham. Cifrele se scurg mai departe la fel de ameţitor: 45,4% din oţel, 41,3% din zinc, 40,6% din aluminiu, 38,8% din cupru ori 36,3% din cea de nichel.
Cât despre mâncare, chinezii ingurgitează anual 46,4% din producţia de mondială de carne de porc, 37,2% din producţia de ouă, 28,1% din cea de orez, 24,6% din producţia de soia, 16,6% din grâu, 15,6% din pui şi 9,5% din turmele de vite ale planetei.
