România are probleme de țară bogată. Politica, aurul și analiștii

O iniţiativă legislativă de repatriere a aurului deţinut de România la Banca Angliei stârneşte opinii pro şi contra. Partizanii păstrării rezervelor în străinătate spun că aceasta este cea mai bună cale de a-ţi asigura credibilitate în mediul financiar global. Tabăra cealaltă susţine însă că economia noastră a progresat suficient în ultimii 20 de ani, astfel încât ne putem permite să ţinem bogăţia “la noi acasă“. Mai multe ţări au efectuat proceduri similare, având ca motivaţii diversificarea portofoliului, precum şi o accesare mai rapidă a resurselor în perioade de criză. Pe plan internaţional, a produs vâlvă cazul Venezuelei, căreia i-a fost refuzată o astfel de operaţiune, pe fondul tensiunilor interne, politice şi sociale.

România are o rezervă de aur de 103,7 tone, echivalentul a 3,9 miliarde de euro. Circa 60% se află în străinătate, restul de 40% fiind în ţară. Mutarea s-a făcut în perioada 1999-2002, la iniţiativa BNR şi cu aprobarea Parlamentului.

Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 28 februarie 2019 au fost de 36,364 miliarde euro, faţă de 35,765 miliarde euro la 31 ianuarie 2019.

Rezerva de aur a unei ţări reprezintă un bun al acelei ţări, pe baza căreia statul respectiv se poate împrumuta în situaţii de criză. Cu cât rezerva e mai mare, cu atât cresc şansele de a obţine o finanţare substanţială, la dobânzi avantajoase.

Aceasta este explicaţia oferită, pe scurt, de specialiştii din domeniul bancar.

Colateral şi dobânzi

„Menținerea la Londra a unei părți a rezervei de aur în custodie la Banca Angliei, similar practicii majorităţii băncilor centrale europene ce deţin rezervă de aur, are ca scop garantarea faptului că există o rezervă de aur disponibilă a fi utilizată ca și colateral în cazul unor operațiuni de finanțare în situații de criză”, arăta Victor Andrei, director la Direcția operațiuni de piață din BNR, pe blogul de opinii al instituţiei, încă din anul 2016.

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

Astfel, este un element de credibilitate să ţii o parte din aur la Londra, cel mai important centru financiar pentru tranzacţionarea şi decontarea operaţiunilor cu aur din lume.

Dar nu toată lumea este la fel de încântată de păstrarea în străinătate a unei părţi din rezerva de aur. Economistul Lucian Isar, cunoscut contestatar al deciziilor BNR, critică dur această procedură şi arată că repatrierea nu e chiar o procedură simplu de dus la capăt.

“Momentan aurul trimis de Isărescu la Londra nu mai produce dobânda din 2006, nu a putut fi folosit în criza 2009-2012 pentru a reduce costul finanțării, nu a fost auditat fizic, produce costuri, nu poate fi repatriat on call, deoarece nu este chiar la dispoziția României… amănuntele pot ieși la iveală doar în urma unui audit fizic independent”, spune Isar.

După 20 de ani

Senatorul PSD Şerban Nicolae şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, au lansat o iniţiativă legislativă de repatriere a aurului.

“România nu mai este în situaţia de la sfârşitul anilor 90, când eram tot timpul cu ochii pe opiniile FMI şi ale Băncii Mondiale, pe ratingurile date de agenţiile internaţionale”, a declarat Nicolae, motivând astfel iniţiativa.

Dincolo de toate aceste controverse, România se situa anul trecut pe locul 32 din lume, cu 103,7 tone de aur, reprezentând 9,7% din rezervele internaţionale totale, potrivit clasamentului întocmit de site-ul de specialitate relbanks.com. În urma noastră se află ţări precum Polonia (103 tone), Australia (79,8), Danemarca (66,5), Argentina (56,1). Printre deţinătorii de rezerve de aur se numără însă şi instituţii ca FMI (2.814 tone) sau Banca Centrală Europeană (504,8).

Stocul de 40 de tone de aur deținute de BNR în țară este înregistrat în documentele oficiale tot ca ‚rezerve internaționale’, pentru că regimul juridic aplicabil nu face diferențe in funcție de locul de deținere. Dacă ‚rezerva de aur este a României’ și nu este grevată de sarcini, de ce ar trebui să cerem aprobarea unor entități din străinătate în legătură cu cantitatea, locul de deținere sau modul de utilizare? – Şerban Nicolae, senator PSD

În situaţii calme, fără tensiuni diplomatice sau militare, este recomandabil ca aurul să fie păstrat afară, pentru a se uşura operaţiunile financiare ale ţării şi ale companiilor din acea ţară, pentru a beneficia de credibilitate şi de o mai bună vizibilitate în sistem. În situaţii mai puţin calme, se poate pune problema să ţii aurul la tine în beci, pentru a fi mai rapid de accesat – Aurelian Dochia, analist economic

ŢĂRI CARE AU REPATRIAT AUR

Austria

Autorităţile din Austria au declarat în anul 2015 că vor face unele mutări, “din nevoia de diversificare a riscului”. La acel moment, din cele 280 de tone, cât însumează rezerva totală, 80% se aflau la Anglia, 17% în Austria şi 3% în Elveţia. Proporţia urmărită, la finele procesului de repatriere, este 50% Austria, 30% Anglia, 20% Elveţia.

Olanda

În anul 2014, banca centrală din Olanda a adus la Amsterdam 122,5 tone din rezerva sa e aur, pe care o ţinea în depozitele Fed din New York. “Am considerat că în perioade de criză financiară, e mai bine să ţii aurul în propriile mâini”, au motivat oficialii instituţiei. Olanda mai are însă cantităţi de metal galben păstrate la New York, Ottawa şi Londra.

Germania

În ianuarie 2013, Deutsche Bundesbank a anunţat că până în 2020 va repatria 300 din cele 1.500 tone de aur pe care le deţine în SUA, precum şi 374 tone din Franţa. Planurile autorităţilor germane vizează ca aproape jumătate din rezerva totală de 1.695,3 tone să ajungă la Frankfurt. Operaţiunile de mutare a cantităţilor de aur au început în 2013 şi au continuat pe parcursul anilor următori. Germania a obţinut aurul pe care îl deţine în SUA prin mai multe tranzacţii derulate în anii 50 şi 60 ai secolului trecut, iar în timpul Războiului Rece nu au existat intenţii de repatriere de frica unei posibile invazii a Uniunii Sovietice.

Venezuela

Venezuela deţinea, în 2012, în depozite din SUA, Canada şi Europa, aproximativ 211 tone de aur din rezerva sa totală de 365 tone. La începutul acelui an, printr-o operaţiune decisă de preşedintele ţării de atunci, Hugo Chavez, a început repatrierea unei cantităţi de 160 de tone. În noiembrie 2018, Banca Angliei a refuzat preşedintelui în exerciţiu, Nicolas Maduro, retragerea a 14 tone de aur, în contextul convulsiilor sociale din Venezuela şi a demonstraţiilor prin care se încearcă impunerea liderului opoziţiei, Juan Guaido, ca şef al statului.

India

În 2009, India a adus în ţară 200 tone de aur ţinute până atunci în depozitele Fondului Monetar Internaţional, aceasta fiind considerată prima mişcare de diversificare a portofoliului rezervelor internaţionale, efectuată de o bancă centrală majoră.