x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Economie Bunele maniere din batatura

Bunele maniere din batatura

de Florina Zainescu    |    Elena Stan    |    07 Feb 2007   •   00:00

Fermierii trebuie sa res-pecte "Codul de bune practici in ferma" daca vor fonduri europene. Ei au interdictie la araturile timpurii cu utilaje agresi-ve si sunt obligati sa-si doteze cositoarea cu mijloace de avertizare sonora, pentru a evita uciderea animale-lor tinere. Oile si caprele trebuie duse vara in "vacan-ta" la munte, vacile nu mai pot trece prin albia raurilor, iar pasarile salbatice ajunse in curte trebuie protejate.

  • Cititi aici Codul de bune practici in ferma
    ARMONIE. Taranul trebuie sa evite folosirea masinilor agricole agresive pentru a nu pune in pericol viata fiintelor din sol

  • Cititi aici Codul de bune practici in ferma
  • Producatorii agricoli trebuie sa respecte "Codul de bune practici in ferma" daca vor sa primeasca fondurile europene. Regulile de protejare a mediului incep din propria ograda, unde nu trebuie turnat asfalt sau beton, si sunt detaliate procedurile de organizare a intregii activitati agricole: de la arat si semanat pana la starpirea daunatorilor.

    Incepand de anul acesta, taranii trebuie sa evite araturile timpurii realizate cu utilaje agresive si sa-si doteze cositoarea cu mijloace de avertizare sonora, pentru a evita uciderea puilor si animalelor tinere, se arata in "Codul de bune practici in ferma", adoptat de Ministerul Mediului.

    "Prevederile din «Codul de bune practici in ferme» sunt adoptate facultativ de fermieri. Regulile sunt foarte importante in momentul in care fermierul vrea sa acceseze fondurile europene. Daca ferma respecta sau intruneste conditiile prevazute in cod, atunci fermierul poate accesa banii europeni, daca nu, nu are cum", a explicat Valeriu Rosioara, consilier superior la Agentia de Plati si Interventie in Agricultura (APIA), responsabil national pentru implementarea Directivei 91/676/ CE privind poluarea cu nitrati.

    PRINCIPII. "Solul are dreptul la vegetatie" trebuie sa fie unul dintre principiile calauzitoare ale oricarui fermier, indiferent daca se ocupa de cultivarea plantelor, cresterea animalelor sau e proprietar de padure. Cu alte cuvinte, taranul trebuie sa aiba grija ca pamantul lui sa fie acoperit permanent cu vegetatie. Astfel il protejeaza de eroziune si tasare, il ajuta sa se regenereze si sa se refaca. Taranul trebuie sa aiba grija ca, prin actiunile sale, sa nu afecteze habitatul/mediul de viata al vietuitoarelor salbatice.

    IN GOSPODARIE. Fermierul trebuie sa aplice aceste principii incepand chiar cu gospodaria sa. Astfel, el trebuie sa evite sa toarne asfalt pe alei si pe poteci. Este recomandat sa le pietruiasca, asigurandu-si astfel un climat placut ochiului, dar si ecologic. In acelasi spirit, taranul ar trebui sa-si acopere peretii exteriori ai casei cu plante urcatoare si sa "creeze" garduri vii din plante caracteristice zonei de bastina. Si trebuie sa aiba grija si de flora si de fauna salbatica din batatura sa. Astfel, el trebuie sa le amenajeze adaposturi pasarilor si sa protejeze arborii batrani si scorburosi. Si in beneficiul sau, dar si in al animalelor mici (salbatice) si insectelor este ca fermierul sa creeze spatii in care sa stranga si sa depoziteze gunoiul de grajd. Astfel, el va avea un ingrasamant valoros, iar vietatile amintite, un excelent mediu de viata, spune "Codul bunelor practici in ferma". Documentul le atrage atentia gospodarilor ca trebuie sa-si puna in gradina pomi fructiferi, legume sau plante decorative traditionale, specifice zonei si sa evite speciile si soiurile "venetice". De asemenea, daca are pajiste in fata sau in spatele casei, trebuie sa aiba grija sa conserve flora spontana, evitand cosirea repetata. "Se pot realiza conditii corespunzatoare pentru viata micilor mamifere, a reptilelor, pasarilor si insectelor in prezenta activitatii umane, cu ajutorul unor masuri si mijloace simple, pe care oricare fermier si producator agricol le poate aplica", se atrage atentia in cod.

    CAMPURILE. Taranul trebuie sa fie ecologist si pe camp si sa protejeze solul si "salbaticiunile" prin practici agricole "prietenoase". Pentru aceasta, el trebuie sa respecte mai multe reguli. Unu: sa evite sa are timpuriu - in intervalul iarna-primavara, dupa cum scrie la cod - pe solul prea umed, pentru ca asta duce la compactarea terenului si, implicit, e afectat modul de viata al organismelor care traiesc in pamant. Tot pentru a evita uciderea vietatilor din sol, taranul trebuie sa foloseasca insa cat mai putin masinile agricole agresive - freze, grape, cultivatoare - pentru afanarea si maruntirea solului. Ba mai mult, el trebuie sa "stimuleze" activitatea benefica a acestor fiinte, "hranindu-le" cu gunoi de grajd. Insa si vietuitoarele "de suprafata" trebuie protejate. In acest sens, fermierul trebuie sa lucreze solul cat mai devreme posibil, pentru a permite animalelor salbatice sa revina in habitatul lor natural. Insa cand vine vorba despre cosit si despre secerat, acestea trebuie facute cat mai tarziu posibil, pentru a se evita uciderea puilor si animalelor tinere. De asemenea, cositul si seceratul trebuie facute de la mijlocul campului spre margini, iar combinele sa fie dotate cu dispozitive de alarma pentru indepartarea animalelor.

    Curatenie luna in ferme

    JURNALUL FOTO
    IGIENA. Rozatoarele si insectele, alungate prin curatenie
    Nici decontaminarea, dezinsectia si deratizarea nu au fost lasate la voia intamplarii. "Fiecare actiune in parte este reglementata precis, devenind obligatorie pentru toate exploatatiile agrozootehnice, executandu-se in mai multe etape si fiind compusa din mai multe operatii care se deruleaza intr-o anumita succesiune", se arata in cod.

    ROZATOARE. Soarecii si sobolanii sunt inamicul numarul unu al fermelor, deoarece provoaca pierderi economice, dar pot si imbolnavi animalele si oamenii.

    Sobolanul cenusiu, sobolanul negru si soarecii produc pierderi economice importante prin consumul de furaje, graunte si alte produse agroalimentare. O pereche de sobolani distruge anual peste 40 kg produse agroalimentare.

    Codul descrie pe larg procedeele chimice, mecanice si biologice de distrugere a rozatoarelor, in functie de locul unde isi fac culcusul: adaposturi de taurine si ovine sau ferme de pasari. Pentru a scapa de rozatoare, taranii trebuie sa deratizeze atat exteriorul, cat si interiorul constructiilor (prin "statii de intoxicare a rozatoarelor"). Programul de deratizare presupune distrugerea tuturor rozatoarelor din perimetrul exploatatiei agrozootehnice, astfel inc‚t sa fie evitata imprastierea acestora in vecinatati. Pentru eficienta maxima, actiunea de deratizare trebuie corelata cu campanii de distrugere a rozatoarelor facute de catre vecini.

    INSECTE SI ACARIENI. Curatenia este cuvantul de ordine: fosele colectoare, canalele de scurgere si rigolele trebuie sa fie luna, resturile de furaje trebuie stranse, apele stagnate trebuie drenate, iar in depozitele de furaje umiditatea nu trebuie sa depaseasca 75%. Tot la capitolul curatenie se inscriu si varuirea frecventa a peretilor si montarea de plase pentru insecte la ferestre. Dezinsectia de intretinere in spatiile inchise se face prin montarea de benzi lipicioase pentru muste sau de momeli toxice pentru gandaci.

    Bunele practici pentru omorarea insectelor prevad ca dezinsectia sa se realizeze doar dupa ce animalele au fost scoase in padocuri, curti sau la pasune, dupa ce in ferma s-a facut curatenie generala, au fost indepartati bolovanii de sare, bidoanele si galetile de muls si uneltele de lucru. Aplicarea solutiei de insecticid se face in urma unui calcul riguros, astfel incat un litru de solutie dezinfectanta sa acopere 20 de metri patrati, apoi se inchid usile si ferestrele pentru doua ore. Animalele vor fi introduse numai dupa ce substanta toxica a fost neutralizata prin spalarea cu 12 litri de apa pe metru patrat. La final, taranul trebuie sa stranga si sa distruga insectele moarte, pentru a nu fi mancate de animale.

    Pasunea trebuie respectata pentru ca este un ecosistem fragil

    Ai pasune? Trebuie s-o "respecti", pentru ca, in special in zona de deal si de munte, acest ecosistem este deosebit de sensibil si de fragil, spune "Codul bunelor practici in ferma".

    "O buna practica agricola, cu ratiuni economice si de mediu, o reprezinta dezvoltarea pasunatului cu animalele la munte, in timpul verii, la stani si vacarii, si de asigurare a iernatului in cadrul fermelor proprii, avand ca hrana de baza fanurile naturale, multiflorale", le recomanda acest document taranilor. Transhumanta - ca despre asta e vorba - este considerata o buna practica agricola, deoarece "balega" oilor si caprelor este atat un foarte bun ingrasamant, cat si un "atenuator de aciditate" a solului. "In acest mod se intervine si in procesul de concurenta interspecifica dintre plante prin realizarea conditiilor de crestere naturala a plantelor valoroase, furajere, multiflorale", se atrage atentia in cod.

    IARBA, CALCATA CU GRIJA
    Caile de acces al turmelor de animale catre pasuni trebuie sa fie bine stabilite si delimitate. Acestea pot fi folosite si de utilajele dotate cu pneuri de mare balonaj, care au o presiune redusa asupra solului. Fermierii trebuie sa foloseasca hranitoare si adapatoare mobile suplimentare corespunzatoare si schimbarea locului acestora cat mai des, pentru a evita calcarea si distrugerea vegetatiei de pe sol. Animalele nu trebuie lasate la pascut in timpul perioadelor umede, deoarece degradeaza solul si pasunea, iar fermierul trebuie sa realizeze un plan de rotatie al zonelor de pascut. Pasunatul animalelor poate distruge vegetatia acoperitoare protectoare si amplifica eroziunea solului. Santurile si canalele vor fi ingrijite si vor fi amenajate cu perdele de vegetatie care capteaza si limiteaza sedimentele sa ajunga in cursurile de apa si in canale. Animalele nu au voie sa circule prin canale sau santuri, pe care fermierul trebuie sa le curete anual.

    Pe langa plimbatul turmelor la pasune, pentru a proteja acest ecosistem, fermierul, crescator de animale, trebuie sa mai aplice si alte masuri. Sa nu faca lucrari de intretinere in perioada infloririi plantelor sau, cand solul este prea umed, sa fertilizeze pasunea in fiecare an si sa salveze si sa protejeze arborii mari solitari si arbustii existenti, deoarece pot asigura hrana si adapost vietuitoarelor salbatice. De asemenea, pajistile trebuie cosite "doar daca este necesar". Dar in nici un caz nu trebuie arate! La cod scrie ca "pasunile si fanetele degradate se vor insamanta in solul nearat, utilizand semanatori dotate cu brazdare adecvate". De asemenea, este indicat ca pasunea sa fie "parcelata" si la trei-patru ani o parcela sa fie lasata necosita, pentru reinsamantare naturala.

    O alta regula spune ca, desi pasunatul are beneficiile lui, el nu trebuie interzis pe pasunile imbatranite si degradate sau, din contra, proaspat insamantate, pentru a permite vegetatiei sa se regenereze. De altfel, pasunatul trebuie eliminat si din paduri, de pe coastele dealurilor acoperite cu arbusti sau alta vegetatie specifica si in zonele protejate din jurul lacurilor si raurilor. De asemenea, taranul trebuie sa aiba mare grija cate animale ii pasc iarba. Suprapasunatul degradeaza. Tot pentru a proteja pasunea, vara, la stane, locul amenajat pentru muls si innoptare trebuie sa fie schimbat la trei-patru zile.

    Astfel se asigura ingrasarea uniforma a terenului. O alta regula de aur spune ca pajistile trebuie folosite alternativ: unu-doi ani pasune si unu-doi ani faneata.

    PODURI PENTRU VACI
    Fermierii trebuie sa acorde o importanta deosebita mediului inconjurator. Ei trebuie sa construiasca podete sau poduri pentru ca animalele sa traverseze cursurile de apa, sa protejeze drumurile de acces, marginile santurilor si ale canalelor cu garduri electrice, mentinandu-se o distanta corespunzatoare intre acestea si limita pasunii. Animalele nu trebuie lasate in noroi sau dejectii, pe drumuri alunecoase, iar fermierul trebuie sa indeparteze din drum obiectele taioase, care ar putea provoca rani animalelor. De asemenea, ingrasamintele si animalele nu au ce cauta pe marginea cursurilor de apa. Fermierii trebuie sa realizeze cai de acces pentru animale si utilaje, sisteme moderne de gospodarirea apei si sa foloseasca ingrasaminte care sa nu afecteze mediul. Fermierul trebuie sa cunoasca resursele de apa din subteran, sa faca analize detaliate ale apei, sa aiba o modalitate de constituire a rezervelor temporare de apa si sa fie atent la salinitatea apei utilizate in udarea recoltelor. De asemenea, trebuie sa aiba o strategie pentru irigare si studii privind cerintele de apa.
    PROTECTIA PLANTELOR
    Fermierii sunt invatati cum sa cultive plantele, folosind anumite tehnici agricole, astfel incat sa protejeze solul si culturile, sa reduca riscul de poluare a apelor, sa obtina produse de calitate, reducand totodata si costurile. Fermierii sunt incurajati sa cultive acele soiuri si varietati de plante agricole care au mare rezistenta la boli si daunatori. Utilizarea pesticidelor se face la recomandarea si sub controlul organismelor de specialitate. Tratamentele cu pesticide trebuie anuntate in prealabil in scris autoritatilor locale, fermierul precizand tipul de tratament, culturile care urmeaza sa fie protejate, parcelele pe care se vor aplica tratamente, perioada si tipul de pesticide utilizate. Tratamentele cu pesticide nu se vor efectua la temperaturi foarte ridicate si in timpul amiezii, iar la produsele cu coeficient invers de temperatura se va respecta temperatura maxima indicata. Nu se vor face tratamente pe ploaie (sau inainte si dupa) sau cand umiditatea atmosferica este ridicata. Viteza maxima a vantului pe care se vor face tratamente va fi de 4 m/s, iar in caz de vant puternic, acestea se vor efectua numai dimineata sau seara. (Iohanna Onaca Purdea)
  • ×