Congresul băncilor centrale trage linia după doi ani de COVID

Șefii băncilor centrale s-au reunit în tradiționala lor adunare în care iau „lumină” de la FED - Rezerva Federală a Statelor Unite - în privința evoluției politicii monetare a instituției care influențează puternic, prin dolar, nu doar economia americană, ci și pe a întregii lumi. Incertitudinile care planează asupra planetei, în climatul complicat creat de prelungirea pandemiei, au dominat reuniunea de la Jackson Hole, în Wyoming, desfășurată, ca și anul trecut, într-o conferință virtuală. Semnele încetinirii revenirii la nivelul anterior exploziei COVID-19 îngrijorează băncile centrale.

Inflația, politica monetară, susținerea directă a economiei prin achizițiile de obligațiuni și active s-au aflat în centrul discuțiilor bancherilor care conduc băncile centrale. Dacă în urmă cu doar câteva săptămâni proiecțiile erau clare, deciziile de politică monetară sprijinindu-se pe o creștere robustă a economiei americane, dar și la nivel global, lucrurile s-au schimbat, norii îngrijorărilor adunându-se din nou purtați de varianta Delta a virusului. Deși Jerom Powell, președintele FED, a anunțat o reducere progresivă a nivelului de cumpărare a obligațiilor de stat prin care economia americană este susținută pe perioada crizei COVID, măsura nu este aplicabilă imediat. Astfel, economia SUA va mai beneficia de injecția lunară de 120 de miliarde dolari, reducerea (tapering) urmând să aibă un calendar mai clar anunțat de FED în ședința de politică monetară din 21 septembrie.

 VARA DANSĂM CU DELTA

Contracția ușoară a dinamicii economiei americane în iulie și august a îndemnat la prudență. Consumul populației crescut în iulie cu doar 0,3% , față de 1,1% în iunie, iar indicatorul esențial care măsoară „pulsul” revenirii din criză - utilizarea forței de muncă - a înregistrat doar 600.000 de noi locuri de muncă. Ținta de inflație, fixată pe nivelul strategic de 2%, a avut un puseu de creștere de 5 puncte procentuale pe ultimele trei luni. Aceste date sunt influențate de valul de infectări cu Delta, varianta puternic infecțioasă a virusului, a cărei presiune se manifestă nu doar în SUA, ci și în Europa. Observatorii așteaptă ziua de 3 septembrie, când devine publică noua cifră privind locurile de muncă. Dar apare ca o certitudine că băncile centrale încep să reducă intervențiile directe pentru sprijinirea economiilor. Deja în Brazilia, Rusia, Chile, Mexic sunt anunțate decizii în acest sens. Banca Central Europeană nu are însă în vedere reducerea nivelului de achiziții a datoriilor suverane. Asemenea perspective, chiar dacă nu sunt formalizate în decizii, influențează rapid piețele, aflate într-un moment de „nervozitate”. Indicele bursier scade dacă doar adie știrea că băncile centrale reduc sprijinul direct acordat economiilor prin cumpărarea de active. În acest sens vor reacționa piețele și la lansarea obligațiunilor europene care urmează să susțină planurile de reziliență ale UE. Efectul pozitiv al programului BCE de susținere de urgență al economiei în Zona Euro cu 1.850 de miliarde euro (PEPP) rămâne stabil și este posibil să dureze  peste limita lunii martie 2022.   

Nivelul dobânzii de politică monetară  

Cum va evolua dobânda directoare, una din pârghiile de forță prin care băncile centrale își exercită prerogativa de politică monetară? Discuțiile anterioare ale bancherilor au avansat ideea că etapa dobânzilor mici, chiar negative, este spre final. FED a fost una din „redutele” care nu a scăzut foarte mult dobânda de politică monetară, ceea ce a atras critici severe din partea administrației Trump. Fostul președinte, slobod la gură, i-a catalogat drept „nebuni” pe cei din conducerea FED pentru că nu scădeau dobânzile, pentru a face banii mai ieftini în plină criză sanitară. În revanșă acum, este amânată creșterea dobânzii, dar decizia va depinde de capacitatea piețelor de a absorbi obligațiile emise pentru a finanța importantele deficite legate de planurile gigantice de investiții ale administrației Biden.

 Vara a trecut, trece și pandemia?

La începutul verii, economia mondială părea înscrisă pe o traiectorie pozitivă, cu o creștere accelerată. Diseminarea rapidă a variantei Delta a COVID a întunecat perspectiva, atenuând speranțele. Creșterea economiei americane prognozată pentru T3 la 9% a fost revizuită, în jos, la 5,5%. Creșterea anuală rămâne robustă, la 6%, dar impactul Delta este corelat cu nivelul de vaccinare. Regula este valabilă pentru fiecare țară, economia fiind impulsionată de gradul de vaccinare, care în Europa a impus accesul la pașaportul verde. Ca atare, economistul-șef la Băncii Central Europene a apreciat că Delta nu a redus semnificativ deplasările în sezonul vacanțelor, având momentan un efect negativ limitat. Seminarul organizat de FED a relevat însă că problemele se complică în economiile emergente, mai puțin vaccinate, unde încetinirea creșterii poate fi mai accentuată. Acesta creează probleme legate de livrările de materii prime și repere spre țările dezvoltate, dependente de asemenea produse și servicii. 

 INFLAȚIA, MĂRUL DISCORDIEI 

Inflația de 5 procente înregistrată în ultimele trei luni în SUA este  legată de „fenomene temporare”, așa cum susține FED, sau reprezintă semnalul unei tendințe de fond? Interpretările economiștilor sunt diferite. Sunt evidente efecte sezoniere sau de conjunctură, care urcă prețurile. Dar, în același timp, nu se poate oculta o creștere generalizată de prețuri în SUA, aprecierea bancherilor fiind aceea că inflația nu va trece de 5% anual și în 2022. Este însă probabil ca nivelul de 2% țintit de FED să ajungă real la 3 procente. Jerome Powell a surprins, anul trecut, la Jackson Hole, când a avansat conceptul de inflație flexibilă. Banca centrală a SUA este gata să accepte, pentru o perioadă, o inflație superioară obiectivului stabilit, înainte să „miște” nivelul dobânzii directoare, pentru a compensa perioadele cu inflație mică. Acum, Powell a dat asigurări că FED stăpânește inflația cu grad de toleranță acceptat, pentru a înlătura riscul unei inflații explozive, teama atavică a americanilor după episoadele din anii ’80.

 MATERIILE PRIME, LA PREȚ MARE

Cotațiile la materiile prime sunt în continuă creștere, ele presând pe indicii generali de prețuri. Unele s-au temperat, dar la altele nu sunt semne de relaxare. Minereul de fier a coborât la 150 de dolari/tonă după ce urcase la 200 de dolari/tonă. Cuprul a scăzut și el la 9.000 dolari/tonă, de la recordul de 10.500 dolari din luna mai. Scăderile sunt puse pe seama încetinirii cererii de materii prime a Chinei. Petrolul se menține la 70 de dolari/baril, puțin peste nivelul anterior pandemiei, cu eforturile de restrângere a producției în OPEC. În Europa, prețurile la energie sunt puternic „săltate” din cauza penuriei relative de gaze, care s-ar putea stinge prin intrarea în funcțiune a gazoductului Nord Stream 2, cu o capacitate anuală de 55 de miliarde mc.

Dolarul puternic atrage investițiile

Dolarul s-a întărit în acest an cu 4,3 % față de euro, moneda europeană fiind la un curs de 1,1750 de dolari. Piețele, în special hedge founds, pariază pe creșterea forței monedei americane ca urmare a relansării solide a economiei SUA. În consecință, Statele Unite vor atrage capitaluri străine, interesate să investească în planurile de infrastructură. Euro va continua să scadă, potrivit băncii HSBC, la 1,15 dolari în decembrie 2021 și la 1,13 dolari în iunie 2022.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, a fost în anii trecuți între președinții de bănci centrale străine invitați la tradiționala întâlnire a bancherilor de la Jackson Hole, organizată de FED