Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un cutremur de magnitudinea celui din 1977 ar lăsa în urmă un dezastru mult mai mare. În ciuda pericolelor la care sunt expuse cele circa nouă milioane de locuinţe cu risc seismic ridicat din România, gradul de asigurare este în continuare foarte scăzut, iar lucrările de reabilitare avansează în ritm de melc. Dacă se păstrează actualul nivel de finanţare, autorităţile ar avea nevoie de 350 de ani doar pentru consolidarea clădirilor rezidenţiale din clasa I de risc seismic, identificate în urma expertizelor realizate la începutul anilor 1990, spune Ministerul Dezvoltării.
Ministerul Dezvoltării se gândeşte acum că este nevoie de o nouă abordare pentru a reabilita aceste clădiri. Potrivit ministrului Dezvoltării, Cseke Attila, este nevoie de acordarea unor facilităţi persoanelor care locuiesc în clădirile cu risc seismic ridicat, astfel încât să îşi poată permite să achite aceste lucrări. La nivelul Ministerului Dezvoltării s-au alocat anual 20 de milioane de lei pentru proiectele de consolidare şi, cu toate că nu este o sumă consistentă în raport cu nevoile, nici aceasta nu s-a cheltuit. De exemplu, în ultimii trei ani, mai puțin de 2% din bugetul alocat a fost efectiv cheltuit, arăta o analiză a Ministerului Dezvoltării de la sfârşitul anului trecut. De la demararea acestui program la nivel naţional, în 1994, s-a reuşit reabilitarea seismică a numai 26 de clădiri.
Nimeni nu ştie situaţia reală
Programele pentru reducerea riscului seismic din România se rezumă, în mare parte, la un singur program reglementat de OG 20/1994. Acesta vizează exclusiv clădirile rezidențiale multietajate, încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic. În general aceste evaluări au fost făcute la începutul anilor 1990. Acum însă nimeni nu mai ştie câte clădiri ar fi susceptibile să se încadreze în această clasă, pentru că unele clădiri considerate cu risc seismic scăzut la data expertizării au putut dezvolta în anii următori o creștere a riscului seismic, spun specialiştii.
Citește pe Antena3.ro
Cea mai amplă acţiune de evaluare a clădirilor din punct de vedere seismic a fost desfăşurată la începutul anilor 1990, când au fost expertizate circa 1.600. Ele au fost clasificate în funcţie de urgenţa consolidării (în 2 ani, 5 ani şi 10 ani) în U1, U2, U3. Majoritatea nu au ajuns să fie consolidate nici astăzi.
În Capitală, peste 800 de clădiri în pericol
Bucureştiul este capitala europeană cea mai expusă unui cutremur. Are peste două milioane de locuitori şi mii de clădiri vechi, localizate, în special, în zona centrală, în Centrul Vechi. Sunt clădiri care stau să cadă la cea mai uşoară tresărire a Pământului. Multe din aceste clădiri cu pereţii crăpaţi sunt ocupate ilegal de familii sărace. În alte clădiri sunt magazine, baruri şi cafenele şi toate sunt incluse în categoria urgenţelor maxime. Potrivit ultimei actualizări de la sfârşitul lunii ianuarie a listei clădirilor cu risc seismic, Bucureşti are 359 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, cu 10 clădiri mai multe faţă de actualizarea din luna iulie, conform Administraţiei Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS). Alte 367 de imobile sunt incluse în clasa a II-a de risc seismic (construcţii care sub efectul cutremurului pot suferi degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilităţii este puţin probabilă), iar în clasa a III-a (include clădirile care, sub efectul cutremurului, pot prezenta degradări structurale care nu afectează însă semnificativ siguranţa structurală) se află 115 clădiri. Deşi sute de clădiri au nevoie de consolidare, până acum doar 97 de clădiri au trecut prin acest proces.
Pagube de miliarde de euro
Analizele efectuate indică faptul că riscul seismic, în sectorul locuințelor, este cel mai concentrat în partea de sud-est a României, afectând inclusiv municipiul București, care este cel mai populat oraș. Evaluările au evidențiat că pierderile economice probabile în sectorul locuințelor pot depăși 7 miliarde de euro pentru un scenariu în care cutremurul ar avea un interval mediu de recurență (IMR) de 100 de ani și 25 de miliarde de euro pentru un cutremur cu IMR=1.000 de ani. De asemenea, peste 100.000 de persoane ar putea fi afectate de scenariul de cutremur cu IMR=100 de ani, şi de trei ori mai multe pot fi afectate de un scenariu de cutremur cu IMR=1.000 de ani.
Asigurarea obligatorie, efect limitat
România are un fond locativ îmbătrânit, în cea mai mare parte construit în perioada 1960-1985. Din cele circa 9 milioane de locuinţe, doar 1,22 milioane au fost construite după 1990, cea ce reprezintă doar 13,4% din totalul fondului locativ, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Cu toate acestea, la sfârşitul anului trecut erau active doar 1.755.060 de asigurări obligatorii de locuinţe (poliţe PAD), conform statisticilor PAID. Deşi ar fi primele care ar avea nevoie de o asigurare PAD, locuinţele din clădirile cu bulina roşie sunt excluse.
Ce a lăsat în urmă cutremurul din 1977
Cutremurul din 1977 a provocat 1.578 de victime (90% dintre ele în București) și peste 11.300 de răniți, spitalizând aproape 2.400 de persoane și a lăsat peste 35.000 de familii fără adăpost. De asemenea, a deteriorat sau distrus 742.200 de unități de locuit (apartamente și case unifamiliale), peste 700.000 de unități de locuință necesitând reparații sau consolidări. Un raport al Băncii Mondiale din 1978 a arătat că, în urma cutremurului, costurile daunelor și pierderile de producție au ajuns la 2,05 miliarde de dolari.
