Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mai bine de jumătate de secol munca persoanelor încarcerate s-a desfăşurat organizat, iar o mare parte din producţie a ajuns la export. O industrie prosperă care a sucombat însă în 2008. Atelierele şi fabricile din închisori au fost abandonate, iar condamnaţii mai lucrează astăzi doar sporadic. În urmă cu doi ani Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) a prezentat un plan de redresare care presupune investiţii de 21,5 milioane de euro, întinse pe o perioadă de cinci ani, şi 10.000 de deţinuţi la lucru, după care industria ar intra pe profit.
Multiproduct a fost o companie de stat înfiinţată în anii 60 care folosea munca persoanelor condamnate pentru a-i califica şi a-i ajuta să se reintegreze în societate. După 1989 s-a transformat în regie autonomă şi a funcţionat până în 2008, când a trecut din subordinea Ministerului Justiţiei, în cea a Autorităţii pentru Valorificrea Activelor Statului (AVAS), care a închis-o.
Multiproduct, pusă pe butuci
Societatea avea sucursale în cinci închisori şi folosea munca deţinuţilor pentru a produce mobilă, textile, confecţii metalice, împletituri. După ce în perioada 2000-2004 a avut profit net total de peste 10,6 milioane de lei, între anii 2005-2007, Multiproduct a înregistrat pierderi cumulate de 8,4 milioane de lei.
La Fabricile de mobilă de la Gherla şi Mărgineni lucrau atunci circa 1.200 de deţinuţi, în cea de confecţii de la Târgşor munceau 400, iar la întreprinderea de împletituri de la Poarta Albă, alţi 200. La acestea se adaugă şi întreprinderea de tâmplărie mecanică şi mici prelucrări de la Aiud. În timp ce fabricile aparţineau regiei, atelierele de producţie au rămas în sistemul penitenciar.
21,5 milioane de euro investiţi în cinci ani
FSANP a întocmit în urmă cu doi ani un plan de redresare a industriei. Proiectul prevede înfiinţarea de fabrici, ateliere sau hale în 36 de unităţi, unde s-ar putea produce confecţii textile şi metalice, încălţăminte, împletituri, mobilă, aparatură electrocasnică. Potrivit studiului de piaţă realizat de federaţie, circa 10.000 de deţinuţi erau apţi de lucru, iar numărul lor putea creşte cu încă 4.000 de persoane, ceea ce înseamnă circa 250-300 de condamnaţi în fiecare loc de detenţie.
10.000 de deţinuţi ar aduce venituri la buget de circa 30 milioane de euro anual
Planul de dezvoltare prevede investiţii totale în primul an de circa 2,4 milioane de euro şi ele sunt necesare pentru amenajarea spaţiilor de producţie, dotarea cu utilaje şi echipamente a patru penitenciare care au deja tradiţie în domeniu, la care se adaugă şi cheltuielile cu materia primă şi manopera. Alţi 3,6 milioane de euro ar trebui alocaţi în următorul an pentru şase penitenciare, iar în al treilea şi al patrulea an sumele investite se ridică la 12 milioane de euro pentru alte 20 de închisori. În ultimul an sunt luate în calcul şase penitenciare şi fonduri de 3,5 milioane de euro. Deşi proiectul a fost prezentat tuturor partidelor parlamentare, niciunul nu s-a arătat interesat.
„Acum doi ani ne-a venit ideea, am făcut o analiză de piaţă şi am demonstrat că este nevoie de anumite produse care se fac tradiţional în penitenciar, cum este mobila din lemn, foarte scumpă şi căutată. Apoi ne-am uitat la practica altor ţări şi am văzut că Ungaria are peste 20 de fabrici în penitenciare. Legislaţia prevede că o instituţie din sistemul justiţiei care vrea să achiziţioneze scaune, de exemplu, nu poate până nu întreabă penitenciarele dacă pot să le facă. Abia după ce primesc negaţie de la acestea au voie să caute alţi furnizori” Sorin Dumitraşcu, preşedinte FSANP
Munca în detenţie, irosită
Raportul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor arată că în perioada 2008-2018, aproximativ 30.657 de persoane închise au desfăşurat munci remunerate, cu o medie anuală de 2.500 de deţinuţi. Cu toate astea, activităţile au fost sporadice, veniturile obţinute relativ scăzute, iar deţinuţii au fost transportaţi la sediul companiei. Condamnaţii au lucrat în agricultură, construcţii şi asamblare de piese auto.
Veniturile totale din prestări servicii au fost de 386,8 milioane de lei, fără TVA, în perioada 2008-2018. Din acestea, 58,8 milioane de lei au fost câştigurile din 2018.
Cursuri de calificare, ateliere goale
Condamnaţii pot să înveţe astăzi o meserie în timpul executării pedepsei. Aceştia sunt încurajaţi să urmeze cursuri de calificare pentru care obţin şi un atestat, eliberat de AJOFM. Fiecare curs înseamnă 60 de puncte, care îi folosesc deţinutului la eliberarea condiţionată. În prezent însă acestea cuprind doar partea teoretică, practica în ateliere fiind aproape inexistentă.
Transportul la beneficiari, nerentabil
Deţinuţii au lucrat în fabrici şi ateliere organizate în interiorul penitenciarelor dar şi în afara închisorii, de regulă în construcţii şi agricultură. Însă munca la beneficiarii externi presupune costuri ridicate cu escorta, mijloacele de transport, punctele de lucru, acestea din urmă fiind greu de organizat.
„Un punct de lucru care iese cu mai puţin de 12 deţinuţi nu este eficient financiar pentru că ce câştigi dai pe pază, supraveghere, siguranţă, mâncare. Tocmai de aceea, acestea sunt eficiente dacă sunt în interior”, ne-a explicat Sorin Dumitraşcu
Cheltuieli mari, buget mic
În ultimii 30 de ani, penitenciarele au fost subfinanţate, fondurile alocate în fiecare an ajungând la doar 60% din necesar, iar veniturile din munca deţinuţilor reprezintă sub 5% din buget. Şi asta în timp ce cheltuielile anuale cu deţinunţii depăşesc un miliard de lei. O parte din câştigurile din munca deţinuţilor ajung la instituţie, iar cealaltă parte în conturile acestora. Legea prevede că fondurile care merg la buget nu pot fi folosite pentru salariile personalului, aceştia trebuind să fie alocaţi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie. La rândul lor condamnaţii îşi pot folosi o parte din câştiguri în timpul executării pedepsei, iar cealaltă parte după ieşirea din închisoare.
