De ce mor romanii fara rost

Daca ne imaginam 4-5 kilometri din sosea plini-ochi de corpuri omenesti, vom avea o fotografie de ansamblu a ceea ce inseamna cei peste 3.000 de romani care mor in fiecare an din cauza accidentelor rutiere. Si vorbim doar despre accidentele cu decese pana in 30 de zile de la data producerii, nu de oamenii care raman cu dizabilitati sau de cei care mor dupa cateva luni.

Luandu-ne inima in dinti sa ne uitam la statisticile despre copii, descoperim ca anul acesta au murit deja 92 de copii intre 0 si 17 ani, adica aproximativ trei clase dintr-o scoala. Lucrurile nu se opresc aici, pentru ca urmeaza Sarbatorile, perioada in care accidentele rutiere, in special cele in care sunt implicati copiii, se intensifica vertiginos. In conditiile in care obiectivul UE vizavi de siguranta rutiera este injumatatirea pana in 2010 a numarului de victime ale accidentelor rutiere, in Romania numarul deceselor a crescut in 2004 si continua sa creasca in 2005. Suntem pe primul loc in Europa in ceea ce priveste victimele accidentelor rutiere. In cealalta extrema se afla Suedia si Marea Britanie, cu aproximativ 200 de decese anual (din aceeasi cauza), ambele facand eforturi sa atinga pragul 0. Conform calculelor Bancii Mondiale, tara noastra pierde anual din cauza acestor accidente aproximativ un miliard de euro costuri sociale directe, adica in jur de 2,5% din PIB. In perioada 1990-2002 au murit in accidente rutiere peste 36.000 de romani, iar 91.000 au fost raniti grav. In aceste conditii, pierderile materiale echivalente au fost de 6 miliarde de euro, conform estimarilor expertilor Bancii Mondiale (Sursa: Inspectoratul General al Politiei - Directia Politiei Rutiere, prin CISR). Sa ne reamintim, de asemenea, ca accidentele rutiere constituie cauza principala a mortalitatii pentru tinerii intre 16 si 24 de ani si cauza numarul doi pentru categoria 15-44 de ani. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca, pana in 2020, accidentele rutiere vor deveni, pentru tarile in curs de dezvoltare, a doua cauza de mortalitate, dupa cele cardiovasculare.

LEGISLATIE. La acest capitol suntem singurul stat din Europa care functioneaza dupa o lege din 1968 (e drept, republicata partial in 2002 prin OG195/2002). Desi pare pe ultima suta de metri, odiseea noului Cod Rutier nu a ajuns inca la bun sfarsit. Considerata in unele momente "nepopulara", noua reglementare a circulatiei pe drumurile publice - Codul Rutier - ar fi trebuit sa fie elaborata de legiuitor inca de acum zece ani. Aprobata in Parlament in sedinta de la 30 august anul trecut, legea a mai trecut printr-o revizuire, cateva dezbateri ale unor comisii si doua aprobari ale societatii civile. Aflata la un moment dat in discutie la Comisia juridica a Senatului de la 12 octombrie anul trecut, viioarea lege a fost pur si simplu scoasa de pe ordinea de zi. In vara acestui an, presedintele Basescu a retrimis legea in Parlament, solicitand spre reexaminare zece articole. La mai bine de trei luni dupa respingere, observatiile sefului statului au fost dezbatute in Camera Deputatilor si au ajuns, in final, la comisiile de specialitate ale Senatului, unde treneaza de saptamani bune. Presata de recrudescenta fantastica a accidentelor mortale, Directia Politiei Rutiere solicita cu disperare acest instrument legal ca sa-si poata desfasura activitatea pentru oprirea carnagiului. Alaturi de Directia Politiei Rutiere, o alta institutie a statului implicata in mod direct in cresterea sigurantei rutiere este Registrul Auto Roman (RAR). Tinand seama de obiectivele viitorului Cod Rutier, la initiativa noului director general, RAR a promovat conditiile tehnice ale autovehiculelor printr-o serie de acte normative moderne. Acestea asteapta cuminti sa le vina randul in Ministerul Transporturilor.

CARNAGIU. In conditiile in care tara noastra suporta pierderi de aproximativ 200.000 de euro pentru un mort, iar accidentele rutiere grave se tin lant, investitia in siguranta circulatiei devine printre cele mai rentabile investitii pentru un stat. Aceasta consta in infrastructura, vehicul si, bineinteles, legislatie. In ceea ce priveste infrastructura, ne lovim de lipsa indicatoarelor rutiere si a stalpilor reflectorizanti de pe marginea soselelor, care marcheaza drumurile in toate tarile civilizate; cat despre marcajul rutier, acesta este refacut la fiecare doua-sase luni. Nu pentru ca nu ar exista si in tara noastra metode tehnice mai eficiente, cum ar fi marcajul cu termoplast, care se foloseste peste tot in lume. Dar primii pasi s-au facut de-abia anul acesta. Termoplastul este reflectorizant, are posibilitatea de drenaj pentru ploaie, este in relief si vibreaza la trecerea rotii. Uimitor insa, in afara de Primaria Municipiului Bucuresti, care prin Directia de Transporturi a initiat si extins solutia moderna acestor benzi rezonatoare, principalul beneficiar, respectiv Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale nu da importanta cuvenita unei solutii rentabile atat din punct de vedere economic, dar mai ales al sigurantei rutiere.

In ceea ce priveste vehiculul si siguranta sa activa si pasiva, ne intrebam cum de nici unul din cele 41 de autovehicule implicate in recentul carambol de pe Autostrada Bucuresti-Pitesti nu a folosit triunghiul reflectorizant care semnalizeaza cazurile de avarie. Mai mult ca sigur, multe dintre ele ar fi avut destul timp la dispozitie. Rezulta ca nici la capitolul dotari de siguranta obligatorii nu stam bine: ori nu sunt in dotare, ori nu li se cunoaste utilitatea. Si acestea sunt doar cateva exemple din panoplia de mijloace tehnice care ne stau la indemana dar pe care nu le folosim.

Cat despre legislatie, am concluzionat deja ca singura solutie pentru prevenirea unor drame viitoare este intrarea urgent in vigoare a noului Cod Rutier.