Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Producția actuală de cărbune a României nu acoperă consumul termocentralelor, iar această realitate nu are nicio șansă să se schimbe în anii următori. Cu toate acestea, ministrul Energiei Virgil Popescu promite că „România va produce, în anii următori, energie electrică pe bază de cărbune la capacitate maximă”. Când investițiile lipsesc, când în Valea Jiului nu se asigură nici măcar cheltuielile curente, iar în bazinul carbonifer al Olteniei deschiderea de noi fronturi de extracție este mult întârziată, creșterea producției de cărbune este departe de ceea ce are nevoie România pentru creșterea producției de energie în termocentrale.
Cărbunele a revenit în politica energetică a Uniunii Europene pe fondul reducerii importurilor de gaze din Rusia. Într-o analiză realizată în 2019 de către Carbon Tracker, pe fiecare termocentrală pe cărbune din UE, se arăta că aproximativ 84% din producția de energie pe bază de lignit și 76% din producția pe lignit erau neprofitabile, rezultând pierderi de 3,54 miliarde de euro, respectiv 3,03 miliarde de euro. Astăzi, aceste date sunt ignorate de UE pentru că războiul declanșat de Rusia în Ucraina a aruncat într-o altă paradigmă visurile verzi ale Bruxelles-ului. Statistic, în țara noastră această reîntoarcere la cărbune a însemnat, de fapt, o creștere a importurilor în primele șapte luni ale anului cu 25% față de perioada similară a anului trecut și asta după ce în primele cinci luni creșterea fusese de 55%. În schimb, dacă vorbim despre producția internă, statistica arată o creștere cu 37% față de perioada ianuarie-iulie 2021, după o scădere a producției interne cu 1,5% în primele cinci luni ale anului. Totuși, această creștere vine pe fondul unei scăderi anterioare a producției, astfel că ea este total insuficientă pentru acoperirea necesarului. România nu este însă singura țară din UE care a apelat la majorarea importurilor de cărbune, Indonezia, Columbia, Statele Unite, Australia și Africa de Sud fiind țările care aprovizionează acum cu acest combustibil fosil blocul comunitar.
Termocentrala Paroșeni, în pană de huilă
Termocentrala Paroșeni din cadrul Complexului Energetic Hunedoara consumă 2.600 de tone de huilă pe zi în singurul grup rămas în funcțiune. Practic, în fiecare zi, cele patru mine care mai sunt funcționale în Valea Jiului, Lonea, Livezeni, Vulcan și Lupeni, ar trebui să furnizeze circa 3.000 de tone de huilă pe zi, aici fiind inclusă și rezerva pentru iarnă. Numai că, în cel mai fericit caz, minele produc zilnic aproximativ 1.000 de tone, au declarat pentru Jurnalul surse din cadrul complexului energetic, deși dacă s-ar face investiții ele ar putea da în regim normal de lucru până la 5.000 de tone pe zi. Peste toate acestea, circa 350 de mineri urmează să fie disponibilizați începând cu luna octombrie a acestui an. Asta face ca termocentrala Paroșeni să funcționeze doar 10-12 zile dintr-o lună. Din cei circa 100.000 de clienți branșați la sistemul centralizat de încălzire din Valea Jiului, astăzi nu a mai rămas niciunul și, deși stau pe un munte de cărbune, locuitorii din această zonă se încălzesc cu gaze și energie electrică.
Dezastru în mine și cariere
Deși Guvernul promite creșterea cantității de cărbune extrase, în Valea Jiului nu sunt acoperite nici măcar cheltuielile curente pentru asigurarea producției, iar despre investiții nici măcar nu poate fi vorba. Această situație afectează și respectarea normelor de securitate a muncii, dar nimeni nu este interesat de acest aspect. Situația nu arată prea bine nici în Oltenia, unde lucrările de decopertări în cariere sunt întârziate. Executivul a decis recent reluarea unor operațiuni de decopertare, dar ele vor dura luni de zile, astfel că în iarna care se apropie producția de lignit a Complexului Energetic Oltenia nu va putea fi crescută semnificativ.
La începutul anului 2021, o tonă de huilă costa pe piaţa mondială 64 de dolari americani. Acum costă peste 400 de dolari.
Legea minelor, tot șchioapă
La sfârșitul anului 2020 a intrat în vigoare noua lege a minelor, dar nici la această dată nu au fost adoptate normele ei de aplicare. Legea, în noua sa formă, a fost publicată în Monitorul Oficial în noiembrie 2020 și urma ca în 90 de zile să se aprobe Normele de aplicare. Pentru că Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) nu și-a făcut datoria, Guvernul pregătește acum adoptarea unei Ordonanțe de Urgență care să aducă o serie de clarificări privind activitatea minieră (definirea apelor de mină, a golurilor subterane etc.), iar cea mai importantă prevedere va fi cea referitoare la stabilirea condițiilor în care vor putea fi redeschise perimetrele miniere închise. Este vorba despre exploatațiile de minereuri, de materiale pentru construcții etc., fiind însă excluse minele de huilă. Potrivit surselor Jurnalul, ordonanța în cauză ar urma să apară săptămâna viitoare. De asemenea, până pe 31 iulie 2021, trebuia reorganizată activitatea ANRM și instituția trebuia transformată în autoritate de reglementare în domeniul minier, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat.
„Redeschiderea minelor de huilă este imposibil de realizat, pentru că la ora actuală mii de kilometri de galerii sunt inundați, prăbușiți. Creșterea producției de huilă nu se poate realiza, din contră, producția va fi oprită odată cu închiderea celor patru mine care mai sunt funcționale în Valea Jiului. Pentru lichidarea lor a fost stabilit și un calendar asumat de Guvern în fața Comisiei Europene, așa că lucrurile sunt bătute în cuie. În aceste condiții, de investiții pentru creșterea producției de huilă nici nu poate fi vorba”.
Cristian Iștoc, președinte Cartel Alfa, filiala Hunedoara și fost angajat al termocentralei Mintia
„La CE Oltenia noi am trecut printr-un program draconic de restructurare și din circa 18.000 de angajați câți eram în 2015, astăzi mai suntem 11.000, din care 1.000 angajați pe perioadă determinată. Tehnologia de extracție nu s-a modificat, așa că cei care am rămas nu mai putem produce ce produceam atunci. Am închis și capacități termoenergetice pentru că așa s-a dorit și așa am ajuns în situația în care suntem astăzi. Producția a mai crescut, dar este departe de cea din anii trecuți. În trecut ni s-a tot spus că energia pe bază de cărbune este scumpă și ea trebuie lichidată, dar acum Guvernul se convinge și el că cea mai scumpă energie este cea care nu o ai”.
Dumitru Pârvulescu, președintele Federației Național Mine Energie
Marii producători de cărbune accelerează consumul
În timp ce la noi lucrurile se mișcă greu, în alte țări cu rezerve de cărbune lucrurile s-au mișcat rapid. Deși vrea să renunţe până cel târziu în 2038 la termocentralele pe cărbune și spune că acest obiectiv rămâne bătut în cuie, premierul Germaniei a anunțat recent redeschiderea unor termocentrale pe bază de cărbune și creșterea producției de combustibil fosil, în condițiile în care această țară are oricum foarte multe termocentrale funcționale. La rândul său, Polonia, cel de-al doilea producător de energie pe bază de cărbune din UE, a deschis în primăvara acestui an o termocentrală pe cărbune, cu o putere de 910 MW, la Jaworzno. La capacitatea maximă, noua megacentrală va genera anual 6,5 TWh, prin arderea a circa 2,5 milioane tone de cărbune. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă producția acestei termocentrale, ea reprezintă la capacitate maximă circa un sfert din producția de energia a României în perioada ianuarie-aprilie (18,89 TWh).
În perioada 1995-2007 au fost închise 556 de mine, iar peste 650.000 angajați au fost disponibilizați în cele 5 zone miniere din România (Valea Jiului, Deva, Rovinari, Motru, Baia Mare), ceea ce a generat semnificative probleme sociale, probleme care persistă și astăzi.
Puterea instalată în termocentralele pe cărbune în România (MW)
2015 – 4.047
2016 – 4.657
2017 – 4.238
2018 – 4.267
2019 – 3.947
2020 – 3.960
2021 – 2.372
2022 – 2.576 (estimat an)
Sursa: Transelectrica
